Ammonit mare - Cochilie fosilizată - Perisphinctid - 47 cm





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 123332 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Perisphinctid, un exemplar mare de amonită din Madagascar, perioada Jurască; în stadiu natural, înălimea 47 cm, greutate 28,5 kg.
Descriere de la vânzător
Ammonită frumoasă și uriașă, 28,5 kg. Specimen din Madagascar. Un smalț fosilizat natural alb și o formă spiralată perfectă fac acest fosil și mai rar și valoros. Cu adevărat, un specimen frumos, minunat conservat.
Perisphinctes este un cefalopod marin dispărut, aparținând ammonitelor. A trăit în perioada Jurasicului superior (între 172 și 149 de milioane de ani în urmă), iar resturile sale fosile au fost descoperite pe toate continentele.
Este vorba despre animale din mediul marin, caracterizate printr-o cochilie exterioară compusă în principal din carbonat de calciu, sub formă de aragonită, și parțial dintr-o substanță organică de natură proteică (conchiolină). Cochilia era împărțită intern de septuri în mai multe camere, dintre care molușcul ocupa doar ultima (camera de locuit). Celelalte, care formau fragmocono (partea conchară a cochiliei), erau folosite ca "camere de aer" (similar cu actualul Nautilus), umplute cu gaz și lichid camerale pentru controlul flotabilității organismului. Presiunea fluidelor camerale era controlată de o structură organică subțire, tubulară, bogat vascularizată, parțial mineralizată (sifonul), care traversa toate septurile și permitea schimbul de fluide între sânge și țesuturile moi ale animalului printr-un proces de osmoză.
Ammonită frumoasă și uriașă, 28,5 kg. Specimen din Madagascar. Un smalț fosilizat natural alb și o formă spiralată perfectă fac acest fosil și mai rar și valoros. Cu adevărat, un specimen frumos, minunat conservat.
Perisphinctes este un cefalopod marin dispărut, aparținând ammonitelor. A trăit în perioada Jurasicului superior (între 172 și 149 de milioane de ani în urmă), iar resturile sale fosile au fost descoperite pe toate continentele.
Este vorba despre animale din mediul marin, caracterizate printr-o cochilie exterioară compusă în principal din carbonat de calciu, sub formă de aragonită, și parțial dintr-o substanță organică de natură proteică (conchiolină). Cochilia era împărțită intern de septuri în mai multe camere, dintre care molușcul ocupa doar ultima (camera de locuit). Celelalte, care formau fragmocono (partea conchară a cochiliei), erau folosite ca "camere de aer" (similar cu actualul Nautilus), umplute cu gaz și lichid camerale pentru controlul flotabilității organismului. Presiunea fluidelor camerale era controlată de o structură organică subțire, tubulară, bogat vascularizată, parțial mineralizată (sifonul), care traversa toate septurile și permitea schimbul de fluide între sânge și țesuturile moi ale animalului printr-un proces de osmoză.

