Leo Rauth (1884-1913) - Venise de nuit

Pictor și grafician german, educat succesiv în Leipzig, Karlsruhe, Berlin și München, în clasa lui Franz von Stuck, Leo Rauth aparține generației care, în ajunul Primului Război Mondial, reînnoiește pictura figurativă printr-o atenție crescută acordată luminii artificiale, decorativului și modernității urbane. După sejururi de studiu la Paris și Veneția, se impune rapid pe scena artistică din Leipzig începând cu 1909, înainte de dispariția sa prematură în 1913.
Vederea nocturnă asupra Veneției se înscrie într-un context în care orașul lagunar reprezintă un motiv major în pictura europeană, considerat atât ca loc de memorie, cât și ca teatru și ca spațiu de experimentare picturală. La începutul secolului XX, Veneția de noapte concentrează cercetările asupra efectelor luminoase, reflexiile apei și transformarea spațiului urban prin iluminarea modernă, teme împărtășite de numeroși artiști originari din simbolismul târziu și din curentele decorative.
Această operă poartă o importanță deosebită în creația lui Rauth prin faptul că o transpune, dincolo de lumea carnavalului și a spectacolului, preocupările sale esențiale referitoare la punerea în scenă a luminii și a atmosferei. Subiectul venețian îi permite să combine tradiția iconografică cu sensibilitatea modernă, în acord cu așteptările unei epoci fascinate de orașele istorice reinterpretate prin prisma modernității. Ea evidențiază astfel înscrierea lui Rauth în dezbaterile artistice contemporane privind nocturnul, percepția și orașul ca motiv pictural autonom.
Membru al Leipziger Secession și al Deutscher Künstlerbund, Rauth dezvoltă o operă rară, astăzi puțin reprezentată pe piață, a cărei pictură reprezintă un reper semnificativ în înțelegerea poziționării sale artistice în cadrul picturii germane din anii 1900–1910.