Alfredo Soressi (1897–1982) - Pastorelle con gregge

“ Pastorelle cu turma “

Alfredo Soressi
(Piacenza, 30 martie 1897 – Piacenza, 1 martie 1982)

Ulei pe pânză în ramă - istorizat / ani ’30

Semnat și cu certificat de autenticitate în conformitate cu legea

Autor muzeal - operele sale sunt adunate în muzee naționale și din străinătate - * Operele sale sunt de asemenea expuse în pinacotecile din Ferrara, Forlì și Bari.

Dimensiuni: 79 x 64 cm în ramă de epocă
Pânza: 64 x 50 cm (pânza sprijinită pe panou în scop de conservare)

Biografie

Alfredo Soressi s-a născut la 30 martie 1897 în Mucinasso di San Lazzaro, o suburbie la porțile Piacenzei, ultimul dintre patru frați, din Emilio Soressi, un țăran care își suplimenta veniturile adăugând meseria de încălțător, și din Palmira Civardi, casnică.
Încă din copilărie a arătat o înclinație puternică spre desen, iar la terminarea școlii obișnuia să frecventeze canonica unde parohul don Pietro Leoni (acesta însuși dotat cu o anumită aptitudine artistică) îi preda lecții de desen unor elevi înzestrați în mod deosebit. După terminarea școlii elementare, după o scurtă perioadă ca ucenic de cară, (care însă a fost importantă pentru formarea sa artistică, făcându-l să se obișnuiască cu moriștile și utilajele animalelor care vor avea un rol important în producția sa picturală) s-a înscris la Institutul de Arte Gazzola din Piacenza, având ca profesor de pictură și sculptură pe Francesco Ghittoni: aici s-a dedicat în special studiului desenului pe care l-a considerat întotdeauna (așa cum i-a spus și maestrul său) baza artelor figurative și a perspectivei.
În 1915 Italia intră în primul război mondial, iar în septembrie 1916 Soressi a fost nevoit să își întrerupă studiile pentru a merge la front. A fost în tranșeele Bainsizza și a luptat pe Monte Grappa unde i-a fost amputat un picior din cauza exploziei unei grenade. În urma acestui fapt, după terminarea îngrijirilor în spital, intră într-o secțiune specială a Academiei de Belle Arti Brera din Milano, creată pentru mutilați și invalizi de război, și aici obține diploma de profesor de desen și arhitectură. Rămâne în cadrul Academiei și în 1921 participă la concursul pentru planul de reglementare al Insulei Comacina, iar anul următor se duce în Val Camonica cu sarcina de a ordona școlile profesionale locale.
Se întoarce la Piacenza unde în 1925 câștigă concursul pentru catedra de Ornamenet la Institutul Gazzola, unde fusese elev, și unde va preda până în 1958, formând numeroși artiști printre care Cinello Losi. Curând își construiește casa-studio pe strada San Sepolcro, a cărei fațadă însă o proiectează el însuși, în care va locui toată viața. Primele sale manifestări picturale datează din 1923 (Capriccio, Old Olive Trees) în care se remarcă o puternică amprentă impresionistă, dar abia în 1926 apare în orașul său prezentându-se de Amici dell’ Arte cu câteva tablouri care au avut un bun succes de public și critică și deja în acea ocazie se sublinia faptul că în arta sa „fantezia abundentă nu depășește limita bunului simț și a decorului onest care este violat prea des de străjerii secolului XX”.
La această expoziție i-au urmat alte expoziții la care Soressi a participat: doi ani mai târziu în 1928 tot la Amici dell’ Arte din Piacenza și la Galeria ex Corradi din Milano în cuplu cu italianul Mario Menichetti[6], iar apoi în anul următor la Roma la Casa d’Arte Baldi: ambele au avut un bun ecou și multe opere s-au vândut, lucru neobișnuit în afara pieței sale obișnuite și cu un gen pictural îndepărtat de orice impuls de modernitate. De fapt, pictorul repeta că „informalul, abstractul nu înseamnă nimic... Când ceva nu poate fi măsurat, citit, înțeles, nu înseamnă nimic. Arta este întotdeauna ceva frumos, armonios, instructiv”. Expune din nou la Milano la Galleria Micheli alături de Luigi Mantovani și aproape anual în orașul său, fie la Amici dell’Arte, fie la Bottega degli Artisti, fie la Palazzo Gotico.
În 1932 Alfredo Soressi se căsătorește cu Giuseppina Bracchi, și ea acuarelistă, care însă va renunța la carieră după măritae după voința soțului.[8]. Activ, de asemenea, ca intregistror, el se ocupă de ilustrațiile volumului Fantasii teatrale de Fulvio Provasi. În calitate de arhitect, câștigă în 1938 proiectul pentru Casa Mutilatului din Piacenza, care va fi edificată între 1939 și 1941. În 1937 este numit director al Muzeului Civic, al cărui fonduri erau în acea vreme conservate la Institutul Gazzola, funcție pe care o va păstra până în 1950.
După al Doilea Război Mondial, în februarie 1945, participă alături de alți artiști piacentini printre care Luciano Ricchetti, Luigi Arrigoni și Sergio Belloni la o expoziție în spațiile Galeriei de Artă Modernă Ricci Oddi, goală de operele ce fuseseră evacuate în provincie pentru a le feri de pericolele războiului, apoi în anul următor la expoziția în salonul Filodrammatica și apoi în 1954 la expoziția din Palazzo Gotico. Reia de asemenea să expună în afara Piacenzei, la Milano, Veneția, Bari, la Maschio Angioino din Napoli în 1957, la Antibiennale din Roma desfășurată în august 1958 la Palazzo delle Esposizioni, sub auspiciile sindicatului de artă pură figurativă, primind diplome și premii (Medalia de aur la Mostra d’arte pura din Napoli și la Antibiennale din Roma).
În 1956 încearcă să realizede un „sat pentru artiști” în Bosconure, lângă Ferriere în valea superioară Nure, locul de origine al soției; cu toate acestea, niciun coleg nu acceptă invitația de a se muta acolo, astfel încât vor fi construite doar o capelă, un cămin și câteva vile. „O idee frumoasă, dar puțin ciudată” va comenta criticu Ferdinando Arisi în 1984 în cartea sa I Soressi della Ricci Oddi.
Va continua apoi munca în studioul său, până la moartea din 1 martie 1982. La voința testamentară a pictorului, douăzeci de picturi sunt donate Pinacotecii Ricci Oddi din Piacenza, care îi consacră o expoziție retrospectivă. Operele sale sunt de asemenea în pinacotecile din Ferrara, Forlì și Bari.

În bune condiții de conservare

Rama prezentă în fotografii va fi atașată ca cadou / nu face parte integrantă din vânzare, dar va fi expediată cu titlu de curtoazieră

Expediere asigurată