André-Léon Vivrel (1886-1976) - Village breton

André-Léon VIVREL (1886-1976)

Sat breton

Acuarelă pe hârtie
Dimensiunile picturii: 32 x 49,5 cm
Semnat în partea de jos-stânga.
Proveniență: colecție particulară, Paris

Acuarelă în stare foarte bună.
Hârtie lipită pe un carton gros.
Frumos cadru nou aurit cu plexiglas OFERIT
Dimensiuni cu rama: 60 x 78 cm

FĂRĂ PREȚ DE PORNIRE

Operă originală însoțită de factură și certificat de autenticitate.
Expediere rapidă, îngrijită și asigurată.
Cumpărați în deplină încredere!

André-Léon Vivrel s-a născut în 1886 la Paris. La doar 15 ani decide să devină pictor. Este susținut în această direcție de mama sa, pe care o descrie ca primul său maestru, și de tatăl său, negustor de vinuri și Premiul I la desen în 1870. Elev la Liceul Louis-le-Grand, André-Léon Vivrel intră în Academie Julian în 1910. Acolo urmează învățăturile lui Paul Albert Laurens, apoi frecventează atelierul lui Marcel Baschet și al lui Henri Royer la Ecole des Beaux-Arts. Își închiriază un atelier în Montmartre, la 65 rue Caulaincourt, la doar opt numere de cel al lui Auguste Renoir. Prima sa participare la Salonul artiștilor francezi datează din 1913. Mobilizat în 1914, primește Crucea de război pentru purtări eroice în 1917. După război, își recapătă atelierul din Montmartre. Primește mențiune onorabilă la Salonul din 1920 iar statul îi cumpără cele două naturi morți pe care le expune la Salonul independenților. Aici mai prezintă două portrete de Bretonă pictate la întoarcerea dintr-o ședere la Ploumanac’h (Côtes d’Armor). În 1922, Vivrel apare pentru prima dată la Salonul Societății Naționale a Artelor Frumoase. După ce primește premiul Deldebat de Gonzalva în 1932, în anul următor obține o medalie de argint la Salonul artiștilor francezi cu „Timpul cireșelor”. În 1934, Vivrel prezintă îmbăiatine, primul tablou dintr-o serie de mari nuduri trimiși la Salon până în 1943. Rezultatul cercetării sale asupra nudului feminin, „Băiutoarele” din 1939 sunt răsplătite cu medalie de aur la Salonul artiștilor francezi.
Această ultimă recompensă încunună o medalie de argint obținută de Vivrel în 1937, la Expoziția internațională a Artelor și Tehnicilor din Paris. Critica l-a salutat unanim pentru talentul său și, în 1940, Louis Paillard nu ezită să scrie pe prima pagină a „Petit journal” din 6 mai 1940: „André Vivrel apare, zic eu, ca unul dintre cei mai buni de la acest Salon [al artiștilor francezi]”. Expoziția „Vivrel - picturi recente”, organizată de Galeria de Berri în mai 1942, ilustrează, în 31 de tablouri, diversitatea genurilor abordate de Vivrel, însă este pe peisajul pe care îl explorează cu cea mai mare pasiune. Țara lui de alegere este Loiret, unde fratele său mai în vârstă Marcel deține o reședință secundară în Châtillon-sur-Loire, nu departe de Champtoceaux. După Primul Război Mondial, sărac, se retrage acolo pentru a picta peisajul în locație, cu costuri modeste. În primăvara lui 1926, Vivrel este din nou în Bretagne, de unde aduce „Portul Camaret” expus la Salonul Tuileries din 1926. Câțiva ani mai târziu, în 1934, se întoarce în Côtes d'Armor, unde compune marine, care sunt tot atâtea studii de cer. Vivrel petrece vara lui 1926 în Corsica. Acolo realizează acuarele prezentate, încă din toamnă, la Galeria Georges Petit, apoi la New York. De fiecare dată, o critică unanimă laudă calitățile lor: „Expediția lui André Vivrel este a unui artist sensibil, fin, dar rămas deschis în concepțiile sale. Vederile sale din Corsica, din Bretagne și din Paris sunt la fel de armonioase precum florile sale” („La Semaine à Paris”, 12 noiembrie 1926, p. 63). În 1928, se duce din nou în Midi. Redând lumina caldă și vibrantă a Provensei, pictează „Portul Saint-Tropez”, expus, tot în acel an, la Salonul Independenților. Tema Mediteranei se impune și la Salonul Tuileries, unde Vivrel prezintă vederi de port și de lăcuțe, martori ai unei industrii turistice înfloritoare. Când Vivrel nu este pe drumuri prin Franța, ia Parisul drept model. Îi place să-și petreacă timpul pe aleile muntărtre și pe monumentele capitalei, cum ar fi catedrala Notre-Dame, pe care o repetă în serii, la fel ca Monet. Îi place să se oprească pe malurile Senei, care îi oferă numeroase vederi neobișnuite asupra orașului și îi inspiră picturi care nu sunt străine de peisajele pariziene ale lui Albert Lebourg. Pictând până la ultimul său respiro, André-Léon Vivrel se stinge la Bonneville-sur-Touques, pe 7 iunie 1976.