Icoană - Lemn - SAN ELIAS

„Sfântul profet Ilie în deșert”

Figura centrală (mai jos):
Ilie apare șezând într-o peșteră sau peisaj stâncos, cu toiagul, într-o atitudine de retragere ascetică. Reprezintă viața lui de eremită și comuniunea sa cu Dumnezeu în singurătate.

Scena din partea stângă jos:
Un înger hrănește pe Ilie, episod relatat în Biblie (1 Regi 19), când fuge în deșert și primește pâine și apă pentru a-și continua drumul.

Scena centrală superioară (foarte caracteristică):
Carul de foc tras de cai roșii, simbol al său înălțării la cer. Acesta este unul dintre cele mai distinctive atribute ale lui Ilie.

Scena din partea stângă superioară:
Ilie, într-o atitudine de rugăciune sau primind revelația divină, adesea interpretat ca întâlnirea lui cu Dumnezeu pe muntele Horeb.

Scenelor laterale:
Mai multe acțiuni ale profetului, posibil incluzând:
Minuni (cum ar fi învierea fiului văduvei)
Acte profetice
Viața ascetică în deșert

Stil: icoană narativă, tipic tradiției rusești sau ortodoxe răsăritene.

Data probabilă: secolele XVIII–XIX (din cauza tehnicii și a tratamentului pictural).

Caracteristici:
Compoziția este împărțită în scene
Culori pământii și roșiatice (foarte simbolice în Ilie)
Utilizarea expresivă a peisajului
Ilie este simbolul lui:
fervoare pentru Dumnezeu
ascetism și viață contemplativă
putere profetică
victoria asupra morții (înălțare la cer fără a muri)