Cicerone / Manuzio - De Philosophia - 1546

ANCORA E DELFINO: GHID ȘI TRADIȚIA ALDINĂ ÎN TIMPUL RENAȘTERII
Frumoase initiale rubricate în roșu și albastru, executate de o mână modernă.
Editia venețiană din 1546 a operelor filosofice ale lui Ciceron, tipărită de Paolo Manuzio, reprezintă unul dintre momentele cele mai semnificative ale transmiterii umaniste a gândirii clasice în plin Renaștem.
Publicată de urmașul direct al tradiției tipografice aldine, această colecție în două volume consolidează răspândirea filosofiei ciceroniene în Europa prin rigoare filologică și eleganța tipografică a tipografiei venețiene.
Proiectul editorial se înscrie în linia culturală deschisă de Aldo Manuzio și continuată de fiul său Paolo, care a acordat o atenție deosebită publicării operelor lui Ciceron, considerate fundamentul educației umaniste. Prezența celebrei mărci tipografice cu ancora și delfin – simbol al casei editoriale și al motto-ului festina lente – confirmă apartenența operei la cea mai autoritativă tradiție tipografică a Renașterii.
Acești doi volumi cuprind o vastă secțiune a corpului filosofic ciceronian, însoțită de scholia și coniecturae ale lui Paolo Manuzio, care a intervenit filologic pe mai multe pasaje obscure ale textului, contribuind la stabilizarea tradiției textuale renascentiste.
VALOARE PE PIAȚĂ
Editiile aldine, îngrijite de Paolo Manuzio, ocupă o poziție stabilă și prestigioasă pe piața cărții vechi. Exemplarele complete în două volume ale operelor filosofice ale lui Ciceron (tipărite în 1546) se situează în general într-un interval între 2.000 și 5.000 de euro, cu posibile creșteri pentru exemplare proaspete, limpezi și bine conservate.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Două volume. Legătorie ulterioară în marochin cu nervuri la cotor și compartimente decorate în aur; semne de uzură; tăieturi aurite. Mărci tipografice xilografice aldine reprezentând ancora cu delfinul prezente pe paginile de titulatură, pe titlurile interioare și pe paginile finale. Frumoase initiale rubricate de o mână ulterioară, în roșu și albastru. Prezența de note marginale, manuscrise vechi, care mărturisesc lectura și utilizarea erudită a operei. Foi clare și bine închistrite, puțină brunire fiziologică, tipică hârtiei din secolul al XVI-lea. În cărți vechi, cu o istorie multiplă, pot exista unele imperfecțiuni care nu apar întotdeauna în descriere.
Vol. I: pp. (6); 8 nn.; 294; 18 nn.; 112; 64 nn.; (2).
Vol. II: pp. (4); 4 nn.; 426; 32 nn.; (6).

Titlul complet și autorul
M. Tullii Ciceronis De Philosophia.
Venetiis, Paulus Manutius Aldi filius, 1546.
Marcus Tullius Cicero.

OPERE INCLUSE ÎN CELE DOUĂ VOLUMURI
Volumul I
Academicarum quaestionum (libri II)
De finibus bonorum et malorum (libri V)
Tusculanarum quaestionum (libri V)
Volumul II
De natura deorum (libri III)
De divinatione (libri II)
De fato (liber I)
De legibus (libri III)
De universitate (liber I)
Q. Ciceronis de petitione consulatus ad Marcum fratrem (liber I)
Volumul include, de asemenea, scholia și coniecturae filologice ale lui Paolo Manuzio asupra numeroaselor pasaje problematice ale operelor ciceroniene.

CONTEXTE ȘI SEMNIFICAȚIE
Operele filosofice ale lui Ciceron au reprezentat unul dintre stâlpii educației umaniste europene. Prin dialogurile sale filozofice, Ciceron a tradus și adaptat în limba latină principalele doctrine filozofice grecești, făcând reflecțiile școlilor academice, stoice și epicureene accesibile lumii romane și apoi medievale.
În Renaștere, aceste texte au fost considerate nu doar tratate filosofice, ci și modele supreme de elocvență latină. Universitățile și școlile umaniste europene utilizau Ciceron ca bază pentru predarea retoricii, a filosofiei morale și a culturii clasice.
Edția lui Paolo Manuzio capătă o importanță aparte pentru că unește tradiția filologică umanistă cu precizia editorială a tipografiei venețiene. Intervențiile sale critice și notele sale contribuie la înțelegerea multor pasaje dificile, conferind operei o funcție didactică, pe lângă cea filologică.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Marco Tullio Cicerone (106–43 î.Hr.), orator, filozof și om politic roman, a fost una dintre figurile centrale ale Republicanii târzii. Cunoscut pentru concluțiunile sale politice și judiciare, a jucat și un rol decisiv în transmiterea filozofiei grecești în lumea latină.
Operele sale filozofice, compuse în special în ultimii ani ai vieții, au dezvoltat o sinteză originală a principalelor curente ale gândirii grecești. Prin dialoguri precum De finibus, Tusculanae disputationes și De natura deorum, Ciceron a contribuit la crearea vocabularului filosofic latin destinat să influențeze profund filosofia medievală și renascentistă.

ISTORIE ȘI CIRCULAȚIE TIPARĂ
Primele ediții tipărite ale operelor ciceroane au apărut deja în a doua jumătate a secolului al XV-lea, dar atelierul aldin a consacrat răspândirea lor sistematică în lumea umanistă. Aldo Manuzio promovase deja publicarea clasicilor latini în ediții exacte și lizibile; fiul său Paolo a continuat acest program editorial, acordând o atenție deosebită operei lui Ciceron.
Ediția din 1546 se situează în faza matură a tipografiei venețiene, când aldina reprezenta unul dintre marcile editoriale cele mai prestigioase din Europa. Acești volumi au circulat pe scară largă în universități și biblioteci umaniste, contribuind la formarea culturii clasice în secolul al XVI-lea.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
Adams, Catalogue of Books Printed on the Continent of Europe 1501–1600, C 1644.
EDIT16 (CNCE), n. 12270.
USTC, record relativ la ediția Venezia, Paulus Manutius, 1546.
Renouard, Annales de l’Imprimerie des Alde, pp. dedicate producției lui Paolo Manuzio.
ICCU / OPAC SBN, record relativ la ediția venețiană din 1546.