Alessandro Padovan (1983) - BERNARD AUBERTIN 2.0 (TURQUOISE)






A studiat Istoria Artei la École du Louvre și s-a specializat în arta contemporană peste 25 de ani.
| 51 € | ||
|---|---|---|
| 2 € | ||
| 1 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 130814 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Piesă de artă contemporană italiană a lui Alessandro Padovan intitulată BERNARD AUBERTIN 2.0 (TURQUOISE), lucrare Screw Art din 2026 în turcoaz, 30×30×4 cm, din fier și lemn, ediție de 20, semnată manual, vândută de Galleria.
Descriere de la vânzător
Operă a artistului Alessandro Padovan, cunoscut în lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Această operă se înscrie în dialogul cu monocromia radicală a lui Bernard Aubertin, reinterpretând limbajul său prin materia industrială.
Roșul absolut – culoare identitară și totalizantă – nu este aici doar suprafață, ci câmp energetic. Ca în Aubertin, monocromul devine spațiu mental, tensiune pură, vibrație spirituală. Cu toate acestea, în loc de foc și de combustie, găsim șurubul: element mecanic, modular, în serie.
Șuruburile ies din plan ca o țesătură dinamică, creând un ritm vizual care rupe bidimensionalitatea și transformă roșul într-un teritoriu străbătut de forțe. Dacă Aubertin ardea materia pentru a o elibera de esență, aici materia este avvită, penetrată, construită. Este un gest opus dar conceptual afinit, un act radical pe monocrom.
Lada/teaca transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană. Roșul nu este doar culoare, ci experiență imersivă; nu este doar suprafață, ci tensiune între ordine și impuls, între control mecanic și vibrație emoțională.
Din această perspectivă, Opera se poziționează ca o evoluție a monocromiei: de la foc la șurub, de la energia distructivă la cea constructivă, menținând întreaga forță absolută a roșului.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în traiectoria Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbajul vizual și impactul cultural lucrările marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, Murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacr, și mărci recunoscute la scară mondială precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiștii sau mărcile menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând totodată o identitate artistică autonomă.
Operă a artistului Alessandro Padovan, cunoscut în lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Această operă se înscrie în dialogul cu monocromia radicală a lui Bernard Aubertin, reinterpretând limbajul său prin materia industrială.
Roșul absolut – culoare identitară și totalizantă – nu este aici doar suprafață, ci câmp energetic. Ca în Aubertin, monocromul devine spațiu mental, tensiune pură, vibrație spirituală. Cu toate acestea, în loc de foc și de combustie, găsim șurubul: element mecanic, modular, în serie.
Șuruburile ies din plan ca o țesătură dinamică, creând un ritm vizual care rupe bidimensionalitatea și transformă roșul într-un teritoriu străbătut de forțe. Dacă Aubertin ardea materia pentru a o elibera de esență, aici materia este avvită, penetrată, construită. Este un gest opus dar conceptual afinit, un act radical pe monocrom.
Lada/teaca transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană. Roșul nu este doar culoare, ci experiență imersivă; nu este doar suprafață, ci tensiune între ordine și impuls, între control mecanic și vibrație emoțională.
Din această perspectivă, Opera se poziționează ca o evoluție a monocromiei: de la foc la șurub, de la energia distructivă la cea constructivă, menținând întreaga forță absolută a roșului.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în traiectoria Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbajul vizual și impactul cultural lucrările marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, Murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacr, și mărci recunoscute la scară mondială precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiștii sau mărcile menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând totodată o identitate artistică autonomă.
