Olympus PEN-EE / EE-2 Cameră cu jumătate de cadru

Camere Olympus:

- Olympus PEN-EE groen (Nr. de serie: 277431) + breloc + husă (doar pentru colecție; semne mari de utilizare, obturator funcțional, rugine)
- Olympus PEN-EE2 gri (Nr. de serie: 2319699) breloc + husă în stare proastă (doar pentru colecție; semne mari de utilizare, obturator nu funcționează, coroziune)

Fotografiile și descrierea oferă o imagine bună a stării exterioare a materialului.

******************
Dacă un articol nu a fost testat sau este oferit numai pentru piese/colecție/reparații, riscul revine cumpărătorului. Bunurile din această licitație sunt vândute AS-IS. Asta înseamnă că după cumpărare nu se pot face cereri privind funcționarea și/sau aspectul articolelor.
******************

Seria Pen este o familie de camere de format half-frame produse de Olympus între 1959 și începutul anilor 80. Sunt camere cu obiectiv fix și vizor.
Pen-ul original a fost introdus în 1959. Proiectată de Maitani Yoshihisa, a fost prima cameră half-frame fabricată în Japonia. A fost una dintre cele mai mici camere care foloseau filmul de 35 mm în casete standard 135. Numele vine din ideea că camera era la fel de portabilă ca un stilou. Conceptul a fost rapid copiat de numeroase alte fabrici din Japonia.
S-a urmat o serie de modele derivată, dintre care unele au fost mai ușor de utilizat datorită introducerii expunerii automate, cum ar fi Pen EE.
În 1966, apariția Rollei 35, o cameră aproape la fel de compactă care realiza în mod normal imagini 24×36, a marcat începutul sfârșitului pentru conceptul half-frame. Olympus a rămas totuși ferm în producerea modelelor mai simple din familia Pen până cel puțin în 1983. S-au vândut 17 milioane de camere Pen half-frame.

Pen E-familia este ușor de recunoscut prin fereastra de lumină selenium din jurul obiectivului. Primul model din seria Pen E a fost Pen EE, prezentat în 1961. Acest model viza amatorii și beneficia de expunere complet automată și focalizare fixă. Este o adevărată cameră tip point-and-shoot, cu obiectiv de 28 mm f/3.5. Au existat două sub-veriuni ale EE. Prima versiune avea un singur timp de expunere de 1/60 s, folosit atât pentru fotografiere cu bliț, cât și fără bliț. Versiunile ulterioare ale EE (și toate derivativele ulterioare) aveau două timpi de expunere: 1/200 s și 1/40 s (în unele surse secundare menționate în mod eronat ca 1/250 s și 1/30 s; manualele indică specificațiile corecte). În modul bliț, timpul de expunere era fix la cea mai mică valoare, iar în modul fără bliț timpul de expunere se adapta automat în funcție de condițiile de luminozitate. Pentru ambele subveriuni EE, diafragma varia de la f/3.5 la f/22 iar sensibilitatea ISO de la 10 la 200. Pen EE putea utiliza filtre de 22,5 mm sau 43,5 mm. Principala diferență dintre EE mai veche și subversiunea nouă era materialul din care era acoperită camera. Modelul mai vechi avea un material asemănător pielii, în timp ce modelul mai nou avea un model plasa (de obicei gri).

Pen EE-S, lansată în 1962, este același model cu obiectiv de 30mm f/2.8 și un inel de focalizare, necesar din cauza diafragmei mai mari. Majoritatea specificațiilor erau similare cu cele ale EE-ului cu două timpi de expunere.

În 1966, cele două camere au fost ușor modificate și au primit numele Pen EE (EL) și Pen EE-S (EL), cu un tambur de înnamplare a filmului modificat pentru a facilita încărcarea filmului. EL înseamnă Easy Loading (încărcare ușoară). Le poți recunoaște doar printr-un mic etichetă cu textul EL pe partea din față, sau poți deschide camera și poți privi tamburul de înnamplare. Tamburele de rulare ale filmului mai vechi, non-EL, sunt cilindri grași de plastic.

Pen EE-D, produs între 1967 și 1972, este un model mai scump, cu expunere automată, un senzor CdS, obiectiv focalizabil de 32mm f/1.7 și suport pentru bliț. Film sensitive variau de la 12 la 500 ISO. Camerele EE-D aveau o lupă de obiectiv mai lată decât camerele EE obișnuite.

Pen EE-2, produs între 1968 și 1977, este aproape identic cu Pen EE, cu un spate balama non-demontabil, suport pentru bliț și o reflectometrică automată. Domeniul sensibilității filmului a fost ajustat la emulsii moderne, variind acum de la 25 la 400 ISO. Timpii de expunere erau la fel ca EE: 1/200 și 1/40 s. EE-2 putea utiliza doar filtre mai mari (43,5 mm).

Pen EES-2, produs între 1968 și 1971, este o versiune modernizată a EE-S, cu un spate non-demontabil, bliț, metru de expunere automat și un interval ISO adaptat pentru filmele mai moderne (25-400 ISO).

Pen EE-3, produs între 1973 și 1983, părea exact aceeași cameră, dar era echipată suplimentar cu sistemul Flashmatic. Împreună cu blițul GN14 corespunzător, utilizatorul putea obține o valoare corectată a diafragmei prin setarea inelului de diafragmă la una dintre distanțele estimative (1-4 m).

Pen EF, lansată în 1981, a fost ultimul model Pen. Această cameră este asemănătoare cu Pen EE-2 sau Pen EE-3, dar cu un bliț mic încorporat. A fost disponibilă doar în versiune neagră cu litere albe. Timpurile de expunere erau 1/40 și 1/200 și sensibilitatea filmului varia între 25 și 400 ISO.