Olympus PEN-EES / EE3 Cameră cu jumătate de cadru

Camere Olympus:

- Olympus PEN-EES (SerieNr.: 274667) + husă + suport pentru bliț + filtru UV 22,5 mm SL 39Ø3C (blitul funcționează; fără garanție pentru metering)
- Olympus PEN-EE3 (SerieNr.: 2319699) + curea de mână + husă (blitul funcționează; fără garanție pentru metering)

Fotografiile și descrierea oferă o imagine bună asupra stării exterioare a materialului.

******************
Dacă un articol nu a fost testat sau este oferit doar pentru piese/colecție/reparare, riscul este în sarcina cumpărătorului. Articolele din această licitație sunt vândute AS-IS. Adică după cumpărare nu pot exista reclamații referitoare la funcționare și/sau aspectul articolelor.
******************

Seria Pen reprezintă o familie de camere cu format mic semi, produse de Olympus între 1959 și începutul anilor 80. Sunt camere cu obiectiv fix și vizor.
Pen-ul original a fost introdus în 1959. Proiectat de Maitani Yoshihisa, a fost prima cameră cu format half-frame produsă în Japonia. A fost una dintre cele mai mici camere care foloseau filmul de 35mm în casetele standard 135. Numele vine din ideea că a fost atât de ușor de purtat încât seamănă cu o stilou. Conceptul a fost rapid copiat de mulți alți producători japonezi.
A urmat o serie de modele derivate, unele devenind mai ușor de utilizat odată cu introducerea expunerii automate, cum ar fi Pen EE.
În 1966 apariția Rollei 35, o cameră aproape la fel de compactă ce realiza fotografii normale de 24×36, a marcat începutul sfârșitului pentru conceptul half-frame. Olympus a continuat totuși să producă modelele mai simple din familia Pen până cel puțin în 1983. S-au vândut 17 milioane de camere Pen half-frame.

Familia Pen E este ușor de recunoscut prin fereastra de metering cu selenium în jurul obiectivului. Primul model din seria Pen E a fost Pen EE, introdus în 1961. Acest model viza amatorii și dispunea de expunere complet automată și focalizare fixă. Este o adevărată cameră point-and-shoot cu obiectiv de 28 mm f/3.5. Existau două subversiuni ale EE. Prima versiune avea un singur timp de expunere de 1/60 s, folosit atât pentru fotografiile cu bliț, cât și fără bliț. Versiunile ulterioare ale EE (și toate derivatele ulterioare) aveau două timpi de expunere: 1/200 s și 1/40 s (în unele surse secundare menționate greșit ca 1/250 s și 1/30 s; manualele indică specificațiile corecte). În modul bliț, timpul de expunere era fixat la cea mai lentă valoare, iar în modul non-bliț timpul de expunere se comuta automat în funcție de condițiile de iluminare. Pentru ambele subversiuni EE, diafragma variază de la f/3.5 la f/22 iar ISO de la 10 la 200. Pen EE poate utiliza filtre de 22,5 mm sau 43,5 mm. Principalul diferențial dintre vechiul EE și subversiunea mai nouă consta în materialul cu care era acoperită camera. Modelul mai vechi avea un material cu aspect de piele, în timp ce modelul mai nou avea un model de fibră (de obicei gri).

Pen EE-S, lansat în 1962, este același model cu un obiectiv de 30 mm f/2.8 și un inel de focus, necesar datorită diafragmei mai mari. Majoritatea specificațiilor erau similare cu cele ale EE, cu două timpi de expunere.

În 1966 camerele au fost ușor modificate și au primit numele Pen EE (EL) și Pen EE-S (EL), cu un tambur de încarcare film adaptat pentru a facilita încărcarea filmului. EL înseamnă Easy Loading (încărcare ușoară). Le poți recunoaște doar după un mic etichet alăt la fața camerei, cu textul EL, sau poți deschide camera și să inspectezi tamburul de încarcare. Tambururile de încarcare film vechi, nenominalizate EL, sunt cilindri groși de plastic gri.

Pen EE-D, produs între 1967 și 1972, este un model mai scump, cu expunere automată, un metru CdS, obiectiv focalizabil de 32 mm f/1.7 șiBlâns pentru bliț. Sensibilitățile filmului variau de la 12 până la 500 ISO. Camerele EE-D aveau un obiectiv mai lat decât cele tipice EE.

Pen EE-2, produs între 1968 și 1977, este practic identic cu Pen EE, având un spate basculant prin șurub cu un bliț, un metru de expunere automată. Sensibilitatea filmului s-a adaptat emulsilor moderne și acum varia între 25 și 400 ISO. Timpurile de expunere erau aceleași ca la EE: 1/200 și 1/40 s. EE-2 putea utiliza doar filtre mai mari (43,5 mm).

Pen EES-2, produs între 1968 și 1971, este o versiune modernizată a EE-S, cu un spate basculant nenominalizat, un bliț, un metru de expunere automată și un domeniu ISO adaptat pentru filme mai moderne (25-400 ISO).

Pen EE-3, produs între 1973 și 1983, părea exact aceeași cameră, dar era prevăzută în plus cu sistemul Flashmatic. Împreună cu un bliț GN14 corespunzător, utilizatorul putea obține o valoare de diafragmă corectată prin rotirea manuală a inelului de diafragma la una dintre distanțele estimate (1–4 m).

Pen EF, lansat în 1981, a fost ultimul model Pen. Această cameră este comparabilă cu Pen EE-2 sau Pen EE-3, dar cu un bliț încorporat mic. A fost disponibilă doar în versiune neagră, cu litere albe. Timpurile de expunere erau 1/40 și 1/200, iar sensibilitatea filmului varia între 25 și 400 ISO.