Olympus Pen EES / EE2 Cameră cu jumătate de cadru

Camere Olympus:

- Olympus PEN-EES (SerieNr.: 770895) + husă + curea (diafragma nu funcționează, numele ștanțat; potrivit pentru piese sau colecție)
- Olympus PEN-EE2 (SerieNr.: 2381370) + husă (singură evacuarea în funcțiune; fără garanție pentru măsurarea luminii)

Fotografiile și descrierea oferă o imagine bună asupra stării exterioare a materialului.

******************
Dacă un item nu a fost testat sau este oferit doar pentru piese/colecție/reparare, riscul este în sarcina cumpărătorului. Articolele din această licitație sunt vândute AS-IS. Asta înseamnă că după cumpărare nu există nicio reclamație pentru funcționare și/sau aspectul articolelor.
******************

Seria Pen este o familie de camere cu half-frame, produse de Olympus din 1959 până la începutul anilor 80. Sunt camere cu obiectiv fix și vizor.
Pen-ul original a fost introdus în 1959. Proiectat de Maitani Yoshihisa, a fost prima cameră half-frame produsă în Japonia. A fost una dintre cele mai mici camere care foloseau filmul de 35 mm în cassette standard 135. Numele derivă din ideea că camera era la fel de portabilă ca un stilou. Conceptul a fost rapid copiat de mulți alți producători japonezi.
Au urmat o serie de modele derivate, unele fiind mai prietenoase pentru utilizator datorită introducerii expunerii automate, cum ar fi Pen EE.
În 1966 a venit Rollei 35, o cameră aproape la fel de compactă care realiza fotografii normale de 24×36, începutul sfârșitului pentru conceptul half-frame. Olympus a continuat să producă modelele mai simple ale familiei Pen până cel puțin în 1983. S-au vândut 17 milioane de camere Pen half-frame.

Pen E-familia este ușor de recunoscut datorită ferestrei selenium pentru expunerea luminii în jurul obiectivului. Primul model din seria Pen E a fost Pen EE, introdus în 1961. Acest model viza fotografii amatori și avea expunere complet automată și focalizare fixă. Este o adevărată cameră point-and-shoot cu obiectiv de 28 mm f/3.5. Au existat două subversiuni ale EE. Prima versiune avea un singur timp de expunere de 1/60 s, folosit atât pentru fotografiere cu bliț, cât și fără bliț. Versiunile ulterioare ale EE (și toate derivatele ulterioare) aveau două timpuri de expunere: 1/200 s și 1/40 s (în unele surse secundare indicat eronat ca 1/250 s și 1/30 s; manualele indică specificațiile corecte). În modul bliț, timpul de expunere era fix la valoarea cea mai lentă, iar în modul fără bliț, timpul de expunere se comuta automat în funcție de condițiile de lumină. Pentru ambele subversiuni ale EE, diafragma variază de la f/3.5 la f/22 iar ISO-ul de la 10 la 200. Pen EE putea folosi filtre de 22,5 mm sau 43,5 mm. Principala diferență între EE mai veche și subversiunea mai nouă consta în materialul de acoperire a camerei. Modelul mai vechi avea un material asemănător pielii, în timp ce modelul mai nou avea un model de țesătură (de obicei gri).

Pen EE-S, lansat în 1962, este același model cu obiectiv de 30 mm f/2.8 și o ringă de focalizare, necesară din cauza diafragmei mai mari. Majoritatea specificațiilor erau similare cu cele ale EE cu două timpuri de expunere.

În 1966 camerele au fost ușor modificate și au primit numele Pen EE (EL) și Pen EE-S (EL), cu un tambur de alimentare a filmului modificat pentru a facilita încărcarea filmului. EL înseamnă Easy Loading (încărcare facilă). Le poți recunoaște doar după un mic etichetu cu textul EL pe partea din față, ori poți deschide camera și poți verifica tamburul de alimentare. Tamburele de alimentare ale vechilor modele non-EL sunt cilindri groși, de plastic gri.

Pen EE-D, produs între 1967 și 1972, este un model mai scump, cu expunere automată, un senzor CdS, obiectiv focalizabil de 32 mm f/1.7 și un blit. Sensibilitățile filmului variau de la 12 la 500 ISO. Camerele EE-D aveau un obiectiv mai lat decât camerele EE tipice.

Pen EE-2, produs între 1968 și 1977, este practic identic cu Pen EE, având o parte posterioară fixă nedetakabil, un bliț și un senzor de expunere automată. Intervalul de sensibilitate al filmului a fost adaptat la emulsii mai moderne și acum variază între 25 și 400 ISO. Timpurile de expunere au fost aceleași ca la EE: 1/200 și 1/40 s. EE-2 putea folosi doar filtre mai mari de 43,5 mm.

Pen EES-2, produs între 1968 și 1971, este o versiune modernizată a EE-S, cu o parte posterioară fixă, un bliț, un senzor de expunere automată și un interval ISO ajustat pentru filme mai moderne (25-400 ISO).

Pen EE-3, produs între 1973 și 1983, părea exact aceeași cameră, dar era în plus echipată cu sistemul Flashmatic. Împreună cu blițul corespunzător GN14, utilizatorul putea obține o valoare diafragmatică corectată prin setarea manuală a inelului de diafragmă la una dintre distanțele estimate (1-4 m).

Pen EF, lansat în 1981, a fost ultimul model Pen. Această cameră este comparabilă cu Pen EE-2 sau Pen EE-3, dar are un bliț încorporat mic. Era disponibilă doar într-o versiune neagră cu litere albe. Timpurile de expunere erau 1/40 și 1/200, iar sensibilitatea filmului varia între 25 și 400 ISO.