Emilio Isgrò (1937) - Cancellature - 1969

Este o plăcere să vă prezint o operă rară a maestrului Isgrò din 1969.

Simplitatea estetică a acestei opere din 1969 premiază precocitatea la nivel temporal a ideii conceptuale a ștergerii, a lui Isgrò.
Anul este fundamental deoarece primul semn al „ștergerii” pe care maestrul sicilian l-a executat în 1964; în consecință, lucrarea noastră distanțează doar 5 ani de la o mare revoluție artistică grafică și artistică conceptuală.
Paralela corectă ar fi să vedem și să avem unul dintre primele „Concepte Spațiale” ale lui Fontana sau una dintre primele „Combustii” ale lui Burri.

Emilio Isgrò, prin ștergere, a fost un mare precursor al notificării devalorizării și a decăderii cuvântului, a limbajului, a valorii pe care cuvintele o dețin, un fenomen pe care astăzi îl trăim mai mult ca niciodată. Maestrul a început să denunțe în 1964 ceea ce este astăzi cotidian, posibil, observăm această lipsă de valoare a cuvântului, înțeles ca obiect vehiculant idei,ic– decomandat în toate formele sale, din dezbaterile televizate, din buletinele de știri tipărite, din răspândirea de către mass-media și în societatea cititoare în continuă descreștere pe care ne pregătim să o creăm.
Mai puține cuvinte, mai puțină cultură în circulație, dar acest lucru, dincolo de discursuri critice despre artă, ce înseamnă în societate?
Capacitatea de a raționa, și aș adăuga capacitatea de a raționa cu un gând critic și propriu, este dictată de cantitatea și calitatea vocabularului pe care îl deține un individ; nu putem gândi dincolo de cuvintele pe care le cunoaștem, așa cum nu poți construi o casă fără toate materialele necesare, cu cât lipsește materialul, cu atât casa va fi mai puțin completă, stabilă, realizabilă.
Limitând cuvintele, se limitează și conceptele pe care le poate crea cineva și capacitatea de a le exprima sau de a se exprima.
Înțelegera axiomei „mai puține cuvinte = gândire redusă”, lucrarea lui Isgrò capătă o valoare extrem de înaltă la nivel cultural și artistic.
Ascunderea cuvintelor în spatele ștergerii este o modalitate pentru maestru de a naște curiozitatea binefăcătorului operei, o modalitate de a ne sfătui să explorăm sub cuvânt, să ne imaginăm ce ar fi putut fi în raport cu ceea ce este lăsat „liber” de a fi citit.
Un proces conceptual, de descoperire, de anchetă, de reflecție asupra cuvintelor și a aranjamentului lor, de parcă Isgrò ar lua rolul pedagogic de dascăl, precum și pe cel de intelectual.
Dar Isgrò nu este doar un „cadru didactic”, este și un creator de noi reguli sintactice și forme, un dezvoltator de povești noi, dar și un observator satiric atent; maestrul este ceea ce un intelectual ar trebui să fie: un „trezitor al conștiințelor”.
Astfel, Emilio Isgrò se situează în istoria artei ca un paznic al cuvântului și, prin extensie, al culturii, un rol fundamental de care avem nevoie tot mai mult.

Opera este în condiții perfecte, există doar o ușoară îmbătrânire fiziologică a hârtiei datorită celor 57 de ani ai operei.

Proveniența operei este din galeria Grafica Manzoni, care emite certificatul de autenticitate.