Ducati - 916 S1 - 1994

Ducati - 916 S1 - 1994

Intervenție de întreținere minuțioasă, în cadrul căreia s-au efectuat următoarele lucrări:

Revizie completă în 2024:

Înlocuire uleiuri, filtre, baterie

Curele de distribuție

Sustenerea **Amortizoare**: A fost efectuată înlocuirea amortizorului de direcție și a amortizorului spate, elemente esențiale pentru o stabilitate și un confort de rulare optim.

**Zincări și Înlocuire Șuruburi**: S-au realizat zincări și înlocuirea șuruburilor, pentru a asigura o protecție adecvată împotriva coroziunii și pentru a garanta soliditatea structurală a motocicletei.

Această intervenție de întreținere a fost realizată cu cea mai mare atenție la detalii și cu cele mai bune practici, pentru a garanta nu doar performanța, ci și siguranța vehiculului.

Revizie ministerială înainte de predarea pe cheltuiala noastră

Condiții tehnice
• Condiții frâne și lanț perfecte
• Performanța motorului, ambreiajului și cutiei de viteze perfecte
• Condiții motor/mecanică perfecte
• Sistem electric funcțional în întregime

Proiectul Ducati 916 a fost dezvoltat sub conducerea lui Massimo Tamburini, directorul Centrului de Cercetare Cagiva. Motocicleta a fost prezentată la Salonul de la Milano în octombrie 1993, unde a înregistrat un succes imediat, câștigând pentru anul următor toate premiile Moto ale Anului.

Poziția în șa, deși inconfortabilă pentru utilizare pe drum, s-a dovedit optimă pentru rularea între curbe. Printre cele mai semnificative inovații se afla furca monobracțică (forcellone monobraccio), care simplifica înlocuirea roții din spate. În plus, motocicleta se mândrea cu o caroserie aerodinamică superioară, datorită absenței evacuărilor laterale, și cu o reducere semnificativă a greutății, care i-a asigurat performanțe mult mai bune față de modelul 888.

Din punct de vedere stilistic, 916 reușea să combine elemente tradiționale ale Ducati, precum cadrul din țevi, cu un design modern, caracterizat prin soluții inovatoare, cum ar fi evacuarea dublă poziționată sub șa și faruri în formă de picătură.

Partea motrice a 916 era reprezentată de o evoluție a V-Twin-ului Desmoquattro, răcit apa, deja prezent în modelele anterioare, dar modificată corespunzător. Cilindreea a fost mărită până la 916 cm³, iar bielele erau Pankl.

Distribuția a rămas desmodromică, cu transmisie pe curea dințată și 4 valve pe cilindru. Ambreiajul, uscat și dotat cu 15 indulitori, contribuia la un răspuns rapid și reactiv al motorului. Cu un singur injector per cilindru, și valve de admisie de 33 mm și de evacuare de 29 mm, 916 Strada era capabilă să dezvolte o putere de 114 CP la 9000 rpm, parcurgând 400 de metri în 10,7 secunde, în ciuda unei greutăți de 198 kg. Această greutate, combinată cu rigiditatea șasiului și calitatea suspensiilor, conferă motocicletei excelente calități de stabilitate și precizie, deosebit de importante pentru o mașină gândită pentru pistă.

Ducati 916 reprezintă un exemplu excepțional de cum ingineria, designul și performanțele se pot uni pentru a crea o motocicletă iconică, capabilă să raporteze un succes durabil pe scena motociclismului mondial.