Emilio Isgrò (1937) - Sans titre

Cei mai experimentați colecționari și iubitori vor observa o particularitate incredibil de rară în această operă a maestrului Emilio Isgrò, și anume această nuanțare a ștergerii, aceste cuvinte lăsate parțial vizibile doar pentru cei atenți și curioși.

Acesta este un caracter distinctiv pentru această serigrafie tipărită în doar 40 de exemplare, care o face unică în ciclul pictural al maestrului, care de obicei șterge complet cuvântul sau îl lasă vizibil, în schimb aici avem adăugarea „nuanțării ștergerii”.

Emilio Isgrò, prin ștergerea cuvântului, a fost un mare precursor al notificării devalorizării și decăderii cuvântului, a limbajului, a valorii pe care o au cuvintele, un fenomen pe care azi îl trăim mai mult ca oricând.
Maestrul a început să denunțe în 1964 ceea ce acum este cotidian, probabil, observăm această lipsă de valoare a cuvântului, înțeles ca obiect purtător de idei, de care se poate degaja în toate formele sale, de la dezbaterile televizate, la buletinele de știri tipărite, la răspândirea din partea mass-mediei și în societatea din ce în ce mai puțin cititoare pe care o conturăm.
Mai puține cuvinte, mai puțină cultură în circulație, dar acest lucru, dincolo de discuțiile critice despre artă, în social ce efecte are?
Capacitatea de a raționa, și aș mai adăuga capacitatea de a raționa cu un gând critic și propriu, este dictată de cantitatea și calitatea vocabularului pe care îl deține o persoană; nu putem gândi dincolo de cuvintele pe care le cunoaștem, ca și cum nu s-ar putea construi o casă fără toate materialele necesare, cu cât lipsește materialul cu atât casa va fi mai puțin completă, stabilă, realizabilă.
Limitând cuvintele, se limitează și ideile pe care le poate crea cineva și capacitatea de a le exprima sau de a se exprima.
Înțeleasă ca asimarea „mai puține cuvinte înseamnă gânduri mai puține”, lucrarea lui Isgrò poate dobândi o valoare extrem de înaltă la nivel cultural și artistic.
A ascunde cuvintele în spatele ștergerii este o modalitate prin care maestrul stârnește curiozitatea utilizatorului operei, o modalitate de a ne sfătui să mergem să explorăm sub cuvânt, să ne imaginăm ce s-ar fi putut afla în raport cu ceea ce este lăsat „liber” să fie citit.
Un proces conceptual, de descoperire, de investigație, de reflecție asupra cuvintelor și asupra aranjării lor, aproape de parcă Isgrò ar îmbrățișa rolul pedagogic al dascălului, precum și al intelectualului.
Dar Isgrò nu este doar un „cadru didactic”, este și un creator de noi reguli sintactice și formale, un dezvoltator de povești noi, dar și un satiric atent; maestrul este ceea ce ar trebui să fie un intelectual, un „trezitor al conștiințelor”.

Emilio Isgrò se poziționează, așadar, în istoria artei ca un păzitor al cuvântului și, prin extensie, al culturii, un rol important de care avem nevoie tot mai mult.

Dimensiunile operei sunt 80 x 60 cm.

Numărul tirajului poate să nu corespundă cu numărul fotografiei.

proveniența operei este de la galeria Grafica Manzoni, care eliberă certificatul de autenticitate.