Claude Manoukian (1936) - Bouquet de fleurs

Claude Manoukian (1936- ) - Buchet de flori.

Litografie pe hârtie velină de formatul 65 x 48 cm.
Opera este justificată EA (probă de artist) și semnată la creion.

Lucrarea este în stare bună, neschimbată într-un ramă.

Asigurăm o ambalare meticuloasă, urmărire internațională, asigurare și expediții expres pentru toate livrările noastre.

Claude MANOUKIAN este un artist pictor născut în 1936. "Există răsturnări în viața unui pictor care se explică puțin, dacă nu tocmai prin faptul că într-o clipă o pictură bună devine o pictură de excepție. Asta se întâmplă ca o trăsnet, sau ca Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii. Se poate spune, de asemenea, mai modest, că se întâmplă ca transformarea lui Van Gogh care, dintr-un designer modest, a devenit un geniu al artei. Claude MANOUKIAN tocmai a făcut pasul spre excepție care îl conduce de la un bun pictor la un artist al cărui îndrumar are semne proprii. Desigur, deja tablourile sale purtau amprenta sa, prin utilizarea culorilor care semnau autorul său. Ca Odilon Redon, Claude MANOUKIAN știe bine să combine nuanțe care, manipulate într-un mod neîndemânatic, ar deveni disonante, în timp ce prin el ele doar magnifica strălucirea lor. Dar acum, părăsind figurația riguroasă, Claude MANOUKIAN descompune și recompune formele și integrează în opera sa o dimensiune suplimentară. Cu curaj, dar cu certitudinea tehnicianului, interpretează contururile, le înfige unul în altul. Călăuzit uneori de un traseu explorat prea superficial de Picasso, Claude MANOUKIAN va introduce un alt tip de forme, devenit nou poem sub apropierea sa. Diferite cât Racine, Corneille sau Victor Hugo pot fi de Verlaine sau Rimbaud, deși toți scriu în vers, Claude MANOUKIAN va flirtat cu alte modalități de vopsea și va extrage din ele expresii noi. Exaltarea culorilor, care planează peste realitate, pe care o integrează în memoria tabloului, dar fără a deveni sclavul ei, compune pentru artă și prin artă, fără să folosească realul decât ca suport, ca o stare primitivă pe care o face să evolueze. Privirea a ceea ce vede nu este decât reflexia devenirii. Își folosește memoria ca un fir conductor, dar compune în el copilul rezultat din simțurile Viziunii sale, și din starea sa de spirit apoi îl înscrie pe pânza sa. Ca un nou-născut care nu este niciodată identic cu unul dintre părinți, această pânză pe care o pictează își va găsi sursa în adâncul unuia dintre elementele sale, care uneori poate domina, bineînțeles, dar care va rămâne întotdeauna parțial sub influența celuilalt. Fiecare pânză va fi calea spre împlinirea unei întregi și exprimarea unei estetici care diferențiază fiecare operă, menținând în același timp un sens comun pe care îl numim stil." Christian GERMAK