Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul - Lithographic print

Litografie de Joan Miró (*)
Această lucrare reproduce una din ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A vorbi doar), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum de bumbac de înaltă greutate.
Semnată pe placa de tipărire.
Ștampilă a editorului și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată înrămată sau expusă și a fost întotdeauna păstrată în dosar profesional de artă, ceea ce o menține în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulată și ambalată cu grijă într-un pachet din carton plat, întărit.
Expedierea va fi înregistrată cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare completă pentru valoarea finală a lucrării, cu rambursare integrală în caz de pierdere sau deteriorare, fără costuri pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile artistice. A mers la academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a întâlnit pe fauvi și cubiști. Peisajele sale emoționale, cele care îl formează ca persoană și ca artist, sunt în principal Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci împreună cu poeți suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brâncuși și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul din Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care l-a visat mereu. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramici, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig întâi și apoi în cel din Mallorca va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și mediul natural vor fi fundalul unora dintre cercetările sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neasignată unui anumit curent. Încărcat în forme și în manifestările publice, este prin creatul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o sensibilitate mare față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile sponta­ne și amorfe ale lui Miró, trasate direct pe piatră, cu foarte puține schițe preparatorii, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost sub îngrijirea Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale de Miró, dintre care 49 color, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile artistice. A urmat academia La Llotja împotriva voinței părinților, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a întâlnit pe fauvi și cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl modelează ca individ și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o localitate mică din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală din Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci împreună cu poeți suprarealisti și cu artiștii cei mai creativi ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró va părăsi exilul din Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care întotdeauna l-a visat. Acolo s-a concentrat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig, mai întâi, și apoi în cel din Mallorca, vor fi determinant în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul unora dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neasociate cu niciun curent. Încărcat în forme și în manifestările publice, este prin intermediul faptului plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale din jurul său. Acest contrast de forțe îl va conduce să creeze un limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile briliant spontanate și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe preparatorii, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.