Epoca Romanilor Bronz Inel

ITEM: Inel
MATERIAL: Bronz
CULTURĂ: Roman
PERIOD: secolul I – al III-lea d.Hr.
DIMENSIUNI: diametru de 19 mm
CONDIȚIE: Bună condiție. Include suport
PROVENIENȚĂ: Dintr-o colecție privată germană, achiziționat între 1980 - 1990

Însoțește Certificat de Autenticitate și licență de export

Dacă licitați în afara Uniunii Europene și câștigați obiectul, va trebui să solicităm o licență de export pentru țara dumneavoastră, iar expedierea va dura între 3 și 5 săptămâni.

Inelul roman a fost mult mai mult decât un simplu accesoriu; a servit ca marcă socială esențială a identității și autorității legale în cadrul imperiului. În epoca Republicii, un inel de fier simboliza cetățenia romană, dar pe măsură ce imperiul s-a extins și bogăția a crescut, inelele de aur au devenit un privilegiu strict reglementat, cunoscut sub denumirea ius annuli aurei. Acest drept a fost inițial rezervat senatorilor și echitabililor, deși a fost extins ulterior și la alte clase. Aceste inele au funcționat adesea ca sigilii, având o piatră gravată (intaglio) folosită pentru a imprima un sigiliu unic în ceară pentru autentificarea documentelor și securizarea proprietății.

Materialele și pietrele folosite în inelele romane reflectau amploarea rețelelor comerciale ale imperiului. Bijutierii maeștri lucrau cu aur, argint și cupru, adesea împodobite cu pietre semiprețioase precum carnelian, jasper, ametist și chihlimbar. Un stil popular era inelul de tip „hoop” (inel simplu sau elaborat decorat cu modele geometrice). Până în secolul al II-lea și al III-lea e.n., inelul dextrarum iunctio — care reprezintă două mâini drepte încleștate — a devenit un dar obișnuit pentru a marca căsătoria sau un acord oficial, simbolizând armonia și fidelitatea dintre cele două părți.

În etapele ulterioare ale imperiului, designul inelelor a devenit treptat mai greu și mai ornamente, reflectând mutarea către un exhibiționism personal mai flamboyant. Această perioadă a fost martoră pentru apariția inelelor cu mai multe blasete și a inelelor inscripționate cu „vives” sau „utere felix” (folosește această fericire) precum și simboluri creștine timpurii precum Chi-Rho sau un pește. Dincolo de rolul lor decorativ, unele inele au fost proiectate cu mecanisme funcționale „cheie” pentru a deschide cofete mici, în timp ce altele au servit ca talismane, gravate cu zei precum Hercule sau Victoria pentru a proteja purtătorul de „ochiul rău.” Aceste obiecte mici rămân una dintre cele mai personale legături cu viața de zi cu zi și cu superstițiile poporului roman.