Fabrizio Clerici (1913-1993) - Cammelli

Litografie pe hârtie în 2 culori - Opera semnată de mână în partea de jos-dreapta și numerotată în partea de jos-stânga - cm 50x70 - anul 1977 - ediție limitată - exemplar care va fi expediat cu certificat de garanție 34/70 - fără ramă - condiții excelente - colecție privată - achiziție și proveniență Italia - expediere prin UPS - SDA - DHL - BRT - TNT.
Biografie
Fabrizio Clerici s-a născut în Milano în 1913 unde petrece primii ani ai vieții sale.
În 1920 se mută cu familia la Roma, unde se formează în 1937 la Școala Superioară de Arhitectură. În anii treizeci Clerici va sta adesea în Milano, unde va cultiva relații importante cu mediul cultural și, în mod deosebit, cu Giorgio de Chirico. Până la urmă, pentru el, permanența la Roma în anii tinereții este decisivă: monumentele romane, pictura și arta arhitecturală renascentistă și barocă îl influențează puternic, la fel ca ritualurile religioase catolice la care asistă de-a lungul timpului. La Roma, ca student universitar, urmează conferințele lui Le Corbusier iar în 1936 se înfrățește cu Alberto Savinio. Între cei doi artiști se naște o stimă reciprocă profundă; în Ascolto il tuo cuore, città (1944) Savinio scrie: “Fabrizio, de altfel, este atât de natural stendhalian în suflet, în caracter, în obicei, încât, pentru o dată, îmi este permis să cred că natura a făcut lucrurile cum trebuie”. În 1938, la Milano, îl întâlnește pe Giorgio de Chirico cu care discută pe larg despre tehnicile picturale, în special despre pictura în tempera. După o perioadă la Milano, după cel de-al Doilea război mondial, se întoarce la Roma și se apropie de studiile științifice ale lui Athanasius Kircher, de anonometrii lui Erhard Schön și de teoriile optico-prospetice ale lui Jean-François Niceron, matematician al ordinului Minimilor. Leonor Fini și Fabrizio Clerici se întâlnesc pentru prima oară, fugitiv, la Paris, la sfârșitul anilor 1930, la Galerie Jacques Bonjean, înființată de prietenul lor comun Christian Dior. Dior și Leonor Fini fuseseră prezentați lui Clerici de același Jacques-Paul Bonjean. Fini și Clerici se reîntâlnesc apoi la Milano și în sfârșit la Roma, în 1943, legându-se într-o prietenie importantă care va dura pe toată durata vieților lor. Aerul de magie care marchează întâlnirea cu Leonor Fini este prezentat de Clerici într-un articol din 1945 publicat în „Quadrante”. În a doua jumătate a anilor cuarți a frecventat artiști și scriitori ai cercului intelectual roman. În ianuarie 1945 expune atât la Roma, cu Savinio, Leonor Fini, Stanislao Lepri și alți artiști într-o expoziție colectivă prezentată de Mario Praz, cât și la New York, la Julien Levy Gallery, alături de Alberto Viviani. Anul următor îl întâlnește pe Tristan Tzara la Milano. În septembrie 1948, la Veneția, dobândește prietenie cu Salvador Dalí. Din 1949 Clerici își începe activitatea picturală: pânzele reprezintă compoziții ample în care artistul folosește adesea desenul arhitectural pentru a crea structuri imaginare și onirice care vor caracteriza întreaga sa operă. În 1953 începe o serie de peregrinări în Orientul Mijlociu. Prima oprire este Egiptul iar mai apoi călătoriile sale îl vor purta în Siria, Iordania, Libia, Cirenaica și Turcia. Călătoriile în Orientul Mijlociu îi inspiră două teme cu care se va confrunta îndelung: Iluziile și Templurile Ouălui. În 1955 prezintă la Sagittarius Gallery din New York majoritatea picturilor realizate în acei ani. Paralel cu pictura, care evoluează după o direcție tot mai fantastică și magică, se dedică teatrului. La întoarcerea din Egipt, Giorgio Strehler îl invită să creeze decorurile pentru La vedova scaltra de Carlo Goldoni. Anterior, el mai lucrase deja pentru teatru, balet și operă, în spectacole unde tema lumii fantaste era cea mai vie și mai potrivită. În 1964 începe seria de tablouri pentru Orlando Furioso de Ludovico Ariosto, muncă care îl ține ocupat o perioadă îndelungată. În 1977 i se consacră trei retrospectivi importante la Kiev (Muzeul de Artă Occidentală), Alma-Ata (Muzeul de Arte Frumoase) și la Moscova (Muzeul de Arte Frumoase Pushkin) iar în 1983 se inaugurează un important vernisaj la Galeria Civică de Artă Modernă – Palatul Diamanților din Ferrara cu prezentare în catalog de Federico Zeri. În 1987 se deschide o retrospectivă la Palatul Regal din Caserta cu un catalog editat de Franco Maria Ricci. Din 1988 până în 1990 pregătește marele cinovac la Galeria Națională de Artă Modernă din Roma (1990) în care figurează peste două sute de opere provenite din colecții publice și private. După dispariția sa, survenită la Roma în 1993, a fost înființat Arhivul Fabrizio Clerici care în prezent este organizat ca Asociație culturală cu sediul în Palatul Brancaccio din Roma.