Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul - Lithographic print

Litografia de Joan Miró (*)
Această lucrare reproduce una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (Vorbeste doar), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie vellum de bumbac de înalt gramaj.
Semnată pe placa de listă.
Ștampila editorului și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelent (această lucrare nu a fost niciodată înrămată sau expusă, și a fost mereu păstrată într-un dosar profesional de artă, deci se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulat
03 cu grij
03 și ambalată într-un colet de carton plat, întărit.
Expedierea va fi certificată cu număr de urmărire.

Expedierea va include de asemenea asigurare complet
03 pentru valoarea finală a operei, cu rambursare integral
03 în caz de pierdere sau avarie, fara costuri pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauvii și cubiștii.
Peisajele sale emoționale, care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comuna Baix Camp, va constitui contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește la Paris, oraș în care s-a mutat în anii ’20 alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadism și Suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase dintotdeauna. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcinile în peisajul Mont-roig întâi și în cel din Mallorca apoi vor fi determinant în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul unora dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neasignate unui anumit curent. Încadrat în forme și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate la evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va purta către crearea unui limbaj unic și foarte personal, care îl plasează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră, cu foarte puține schițe pregătitoare, au aerul inventiv al versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editoria originală a fost subresponsabilitatea Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale ale lui Miró, dintre care 49 în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A mers la academia La Llotja împotriva dorinței părinților săi, care își doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauviștii și cubiștii.
Peisajele sale emoționale, care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește la Paris, unde s-a mutat în anii ’20 alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și Suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase dintotdeauna. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcinile în peisajul Mont-roig întâi și în cel din Mallorca apoi vor fi determinant în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul unora dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neasignate unui anumit curent. Încadrat în forme și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate la evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va purta către crearea unui limbaj unic și foarte personal, care îl plasează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au aerul inventiv al versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editoria originală a fost sub responsabilitatea Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, dintre care 49 în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte."