Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul

Litografie de Joan Miró (*)
Această operă reproduce una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A vorbi singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editat de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum de bumbac de înalt gramaj.
Semnată pe placa tipografică.
Ștampilă a editurii și a Sucesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000 ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată înrămată sau expusă și a fost păstrată întotdeauna într-un dosar profesional de artă, motiv pentru care se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulată cu grijă și ambalată într-un pachet plat de carton ranforsat. Expedierea va fi înregistrată cu număr de urmărire.

Expedierea va include de asemenea asigurare completă pentru valoarea finală a operei, cu rambursare integrală în caz de pierdere sau deteriorare, fără niciun cost pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Ulterior a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauviștii și cubiștii.
Peisajele sale emoționale, cele care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunerea la agitarea intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai vremii sale. Acolo a ajuns să cunoască Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Stimulus-ul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plină Cel de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care întotdeauna și-l dorise. Acolo s-a axat pe lucrul în sculptură și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig, mai întâi, apoi în cel din Mallorca, a fost determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor sta la baza unor cercetări tehnice și formale ale sale. Miró scapă de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, nemediate de vreun curent anume. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin intermediul faptului plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va purta să creeze un limbaj unic și foarte personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) “Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor de spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține machete pregătitoare, au verva inventivă a verselor aleatoare ale lui Tzara. Editia originală a fost sub egida Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale de Miró, dintre care 49 în culoare, din care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Ulterior a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauviștii și cubiștii.
Peisajele sale emoționale, cele care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunerea la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai vremii. Acolo a ajuns să cunoască Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Stimulus-ul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plină Cel de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró părăsește exilul său în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care întotdeauna și l-a dorit. Acolo s-a concentrat pe lucrul în sculptură și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig întâi și în cel din Mallorca apoi vor fi determinante în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor sta la baza unor dintre cercetările sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neasociată cu niciun curent determinat. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin intermediul faptului plastic unde Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. acest contrast de forțe îl va conduce să creeze un limbaj unic și foarte personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) “Parler Seul” reprezintă o colaborare particular de eficacitate între artist și autor. Imaginile spontan organizate, briliante și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatorii ale lui Tzara.
Editia originală a fost în grija Maeght Editeur și cuprinde 72 litografii originale de Miró, dintre care 49 în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.









Tags:
Picasso, Dalí, Pollock, Miró, Beuys, Warhol, Giacometti, Hodgkin, Moore, Malevich, Mondrian, O’Keefe, Matisse, Kandinsky, Bacon, Klimt, Hooper, Rothko, Chirico, Duchamp, Chagall, Braque, Picabia, Kooning, Ernst, Paul Klee, Modigliani, Calder, Delaunay.
Kiefer, Kusama, Murakami, Koons, Basquiat, Nauman, Sherman, Bourgeois, Polke, Ruff, Ruscha, Holzer, Abramović, Freud, Mendieta, Tuymans, Kruger, Hockney, Saville, Fanzhi, Oehlen, Richter, Scully, Stella, Schütte, Xiaodong, Judd, Peyton, Richard Serra, LeWitt, Kippenberger, Baldessari, Doig, González-Torres, Salvador Dalí, Joan Miró, Magritte, Max Ernst, Leonora Carrington, Dorothea Tanning, Roberto Matta, Man Ray, Varo, Oppenheim, Key Sage, André Masson, Paul Delvaux, Giorgio de Chirico, Marcel Duchamp, Marc Chagall, Paul Klee, Hans Bellmer, Zhang Xiaogang, Savinio, Alexander Calder, Dora Maar, Vitra, Poolsen, Jacobsen, Hans Wegner, Charles Eames, Perriand, Philippe Starck, Marcel Breuer, Knoll, Juhl, Verner Panton, Le Corbusier, Mies van der Rohe, Nelson, Mogensen, Eames, Gio Ponti, Knoll, Isamu Noguchi, Bertoia, Aalto, Urquiola, Eileen Gray, Pesce, Magistretti. Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Burberry, Hermès, Prada, Dior, Armani, Cartier, Dolce & Gabbana, Versace, Balenciaga, Ralph Lauren, Rolex, Fendi, Givenchy, Tiffany, Alexander McQueen, Yves Saint Laurent, Valentino, Bvlgari. Adami Alberti Alcaraz Alfaro Baldaccini Baldeweg Barceló Barjola Canogar Cabellut Caruncho Ceesepe Chillida Chirino Clavé Condé Cruz-Díez Dalí Dokoupil Equipo Crónica Gudmundur Feito Genovés Goya Gordillo Guinovart Hernández Pijuan Iglesias Lacalle Joan Miró Misterpiro Mompó Palazuelo Pérez-Villalta Picasso Plensa Rafols-Casamada Reche Redondela Saura Soto Sicilia Tàpies Teixidor Quetglas Úrculo Uslé Varela Valdés Villalba Yturralde