Bachibouzouk (1977) - Warhol vs Banksy vs Hirst

Remarcabilă muncă a artistului bruxellez Bachibouzouk.

În această serie, autorul bruxellez Bachibouzouk joacă numărătoarea sărut-mouton cu istoria artei, ca un copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o bombă de vopsea. Prin intermediul acestor „Tomato Soup Can”, orchestrează o ciocnire vesele, improbabilă între trei Giganți ai artei contemporane: Warhol, Banksy și Hirst. Un tricentrism pop, urban și clinic, măcinat de spray-urile aerosol, precum numai Bachibouzouk știe să o facă.

Punctul de plecare, desigur, este posterul Banksy, el însuși temând de o aluzie (sau o aluză a aluzelor) la celebrul Campbell’s Soup al lui Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară acolo ca al patrulea cioclu al muschetarilor, dar înarmat nu cu o sabie, ci cu puncte — acei faimoși puncte obsesive ai lui Damien Hirst, pe care îi așază cu grijă pe fiecare conservă. Rezultatul: un dialog între trei estetici care niciuna nu ceruse interlocutor… iar totuși, împreună, încep să vorbească cu tărie și chiar să râdă.

Aerosolii, selectați cu grijă într-o paletă vibranta, vin să-și bată capul cu moștenirea prea cumpătată a atelierelor. Fiecare culoare pare să despre lume să declare: „Și dacă arta contemporană s-ar opri din a se lua în serios trei minute?”
Dar dincolo de umor, există un gând real: Bachibouzouk interoghează repetarea industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este copiat, apoi copiat din nou pe copie, apoi vopsit peste referințele deja derivate? Poate ceva mai cinstit: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un huruit cultural, un carnaval de imagini și deturnări.

Superponând aceste straturi de referințe, artistul transformă conserva — obiect banal, simbol de consum, idol pop — într-o metaforă a erei noastre saturate: totul este deja văzut, remixat, derivat… iar totuși, datorită unui gest singular (și câtorva sprayuri buni), apare ceva nou. Puțin ca și cum, în timp ce te învârți într-un muzeu al oglinzilor, ai ajunge să-ți vezi propriul reflex.

Cu mult spirit, o notă de irreveriență și o luciditate plină de bucurie, Bachibouzouk ne reamintește că arta este poate, mai presus de toate, un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Iar în acest joc, Tomato Soup Can ale sale sunt piesele care pot să deschidă toate porțile.”}{