Jiayi Yu (2000) - A hug without reason I

O ilustrare digitală în ediție limitată, cu doar 15 exemplare numerotate (consultați certificatul de autenticitate în imaginile de însoțire). Lucrarea cu titlul "A hug without reason I" a artistului chinez Jiayi Yu este imprimată pe aluminiu și poate fi atârnată la perete datorită balamalelor din metal pe verso. Opera a fost expusă la târgul LecceArredo și în alte expoziții colective din Lecce.

Această lucrare de artă este o grilă-vibrantă formată din 18 panouri care prezintă figuri umanoide abstracte, verzi și galbene, pe fundaluri albastre, violete și roșii. Fiecare panou spune o poveste unică, abordând teme precum tehnologia, expresia și introspecția. Figurile sunt angajate în diferite activități, cum ar fi comunicarea prin dispozitive, contemplarea sub o sferă luminoasă și interacțiunea între ele. Tranzițiile cromatice, de la albastruri reci la roșuri calde, subliniază un parcurs emoțional, în timp ce liniile simple accentuează atenția asupra atmosferei și narațiunii, mai degrabă decât asupra detaliilor. În mod deosebit sugestiv este un segment din rândul de jos în care o figură este observată și pictată simultan de către alta, sugerând teme de auto-percepție și creație. Lucrarea, în ultimă instanță, provoacă spectatorii să se întrebe despre intersecția dintre identitate, conexiune și realitate, implicându-i activ prin paleta sa îndrăzneață de culori și designul minimalist.

Jiayi este o artistă chineză născută în 2000 și rezidentă în Londra. Este specializată în digitalizarea experimentativă ca mijloc de expresie. A studiat la London College of Communication (LCC) și la Royal College of Art (RCA), unde practica ei s-a dezvoltat spre folosirea scanării ca mijloc de a explora suprapunerea senzorială între atingere și vedere în contextul LGBTQ asiatic. Trăgând scannerul ca pe o extensie a pielii, Jiayi surprinde urme intime și tactile care invită spectatorii să experimenteze emoțiile persistente ale atingereii prin distorsionarea vizuală. Operele ei au fost prezentate în expoziții colective, în special la Tate Modern, care au evidențiat abordarea sa unică a mediilor digitale ca punte între prezența fizică și rezonanța emoțională.