Ninni Pagano (1969) - Venere d' acqua dolce

Biografia lui Ninni Pagano


Născut la Catania în 1969, Ninni Pagano urmează inițial studii de natură științifică, un background care va afecta precizia și structura operelor sale viitoare. Abordarea sa în lumea artei are loc prin frecventarea studioului maestrului Antonio Sciacca, cu care împărtășește o viziune despre artă ca pod între epoci diferite.

Poetica: „Camera Minunilor”
Lucrarea lui Pagano este strâns legată de conceptul Wunderkammer (Camera Minunilor). Operele sale sunt adesea concepute ca spații mentale unde se contopesc:

Clasicismul și Pop: Elemente ale statuarei grecești și renascentiste sunt recontextualizate cu culori compacte și simbolisme contemporane.
Alchimie și Filosofie: Artistul anchetează enigma existenței prin figuri_onirice (precum celebrul său „Femei-cisnă”) și referințe ermetice.
Materia: Folosește pulberi amestecate pentru a obține o compactitate cromatică care conferă pânzelor o dimensiune aproape sculpturală.

Realizări și Recunoașteri
Deși cariera sa expozițională a decolat cu adevărat în jurul anului 2011, a atins repede repere de anvergură internațională:
Bienala de la Veneția: A expus la cea de-a 56-a ediție (2015) în cadrul expoziției „Grazie Italia” din pavilionul Guatemalei.
Trienala din Roma: Participare la Expoziția Trienală de Arte Vizuate în 2014.
Publicații: Opera lui este inserată în Catalogul de Artă Modernă (CAM) al Mondadori și în Atlasul Artei Contemporane De Agostini.

Prezență Internațională: Operele sale au fost expuse în locații prestigioase precum Muzeul Altes Dampfbad din Baden-Baden, Germania, și la Art Market din Budapesta.
Pe lângă faptul că este pictor și sculptor, Pagano este un cunoscător priceput de artă anticariat. Această pasiune se reflectă în modul în care „recuperează” trecutul, nu pentru a-l copia, ci pentru a-l transforma într-un limbaj grotesc și fascinant care vorbește despre contradicțiile omului modern.


Venerea de Apă Dulce

În această operă, artistul Ninni Pagano ne oferă o reinterpretare contemporană și stranie a mitului Venerei. Nu o divinitate clasică care iese din spumele mării, ci o figură ierarhică și misterioasă care se evidențiază pe un fundal întunecat și materic, de un brun pământiu ce evocă profunzimea pământului și a timpului.

Cămașa și Privirea
Chipul figurii, conturat într-o pictură limpede și luminoasă, este încadrat de un element surpriză: o cască de înot din latex, într-un albastru profund și lucios. Acest accesoriu, de obicei sportiv și funcțional, se transformă aici într-un acoperământ sculptural, aproape un coif de lazlazlzul care conferă femeii o aura ceremonială și distantă. Privirea este hipnotică: ochi mari, luminoși și umezi de melancolie, privesc spre spectator cu o intensitate glaciară și introvertită, în timp ce buzele cărnoase, de culoare crem închis, sunt sigilate într-o stoicism enigmatic.

Opulență și Contrast
delicatețea pielii și modernitatea căștii creează un ciclu vizual cu opulența barocă a bijuteriilor. Gâtul și pieptul sunt împodobite cu un colier elaborat de monturi aurii și smaralde cabochon de diferite dimensiuni, care par picături de apă înghețată și pietrificate, bogate în incluziuni și adâncime cromatică. Inelul cu pandant este încadrat pe fața, în timp ce un inel coordonat strălucește pe mână.

Gestul Săltat
Mana, care iese dintr-o drapare de catifea albastru păun (reminiscență a mantiei Maicii Domnului clasice), susține un pahar de vin alb. Paharul este curat, liniar, iar lichidul din interior este cristalin, aproape un reflex argintiu al luminii care lovește scena. Acest gest — ridicarea paharului — nu este o toastă veselă, ci un act sacramental și suspendat, ca și cum figura ar oferi sau medita asupra unui dar purificator.

O Biblie metafizică
„Venerea de Apă Dulce” este, așadar, o sinteză perfectă a poeticei lui Pagano: o ciocnire între sacru și profan, între luxul bijuteriilor și simplitatea unui obiect de uz cotidian (cască). Ea întruchipează o divinitate domestică, o preoteasă a cotidianului care păstrează în tăcerea ei un mister insondabil, izolată în frumusețea și timpul ei imobil.

Opera a fost expusă la Galeria Wikiarte din Bologna pentru expoziția „Oltre”

Instagram:@ninnipagano