Emilio Isgrò (1937) - Sans titre

Ce mai experți colecționari și estimatori vor observa în această operă a maestrului Emilio Isgrò este o particularitate incredibil de rară: nuanța estompării anulării, cuvintele lăsate parțial vizibile doar pentru cei atenți și curioși.

Acesta este un caracter distinctiv pentru această serigrafie tipărită în numai 40 de exemplare, care o face unică în ciclul pictural al maestrului, care de obicei fie anulează cu totul cuvântul, fie îl lasă vizibil, în timp ce aici avem adăugarea „nuanței estompării anulării”.

Emilio Isgrò, cu anularea, a fost un mare precursor al notificării devalorizării și decăderii cuvântului, limbajului, valorii pe care o au cuvintele, un fenomen pe care îl trăim azi mai mult ca oricând.
Maestrul a început să denunțe în 1964 ceea ce este acum cotidian, plauzibil, observăm această lipsă de valoare a cuvântului, înțeles ca obiect purtător de idei, exprimabil în toate formele sale, din dezbaterile televizate, din buletinele de știri tipărite, din răspândirea de către mass-media și în societatea cititoare în continuă degradare pe care o pornim a crea.
Mai puține cuvinte, mai puțină cultură în circulație, însă acest lucru, dincolo de discursuri critice despre artă, ce înseamnă în societate?
Capacitatea de a gândi, și aș adăuga capacitatea de a gândi cu un gând critic și propriu, este dictată de cantitatea și calitatea vocabularului deținut de un individ; nu putem gândi dincolo de cuvintele pe care le cunoaștem, la fel cum nu se poate construi o casă fără toate materialele necesare, cu atât lipsa materialului, cu atât casa va fi mai puțin completă, instabilă, realizabilă.
Limitând cuvintele, se limitează și conceptele pe care le poate crea cineva și capacitatea de a le exprima sau de a se exprima.
Înțelesul asimului de „mai puține cuvinte înseamnă mai puține gânduri”, lucrarea lui Isgrò capătă o valoare extrem de înaltă la nivel cultural și artistic.
A ascunde cuvintele în spatele anulării este o modalitate prin care maestrul naște curiozitatea în rândul spectatorului operei, un mod de a ne sfătui să mergem să explorăm sub cuvânt, să ne imaginăm ce se afla în raport cu ceea ce este lăsat „liber” să fie citit.
Un proces conceptual, de descoperire, de investigație, de reflecție asupra cuvintelor și a aranjării lor, de parcă Isgrò ar îmbrățișa rolul didactic al unui dascăl, precum și pe acela de intelectual.
Dar Isgrò nu este doar un „cadru didactic”, este totodată creator de noi reguli sintactice și formale, dezvoltator de povești noi, dar și un satirist atent; maestrul este ceea ce ar trebui să fie un intelectual, un „trezitor al conștiințelor”.
Prin urmare, Emilio Isgrò se plasează în istoria artei ca un paznic al cuvântului și, prin extensie, al culturii, un rol fundamental de care avem din nou nevoie.

Dimensiunile operei sunt 80 x 60 cm.

Numărul tirajului s-ar putea să nu corespundă cu numărul fotografiei.

Povestea/opera provine din galeria Grafica Manzoni, care emite certificatul de autenticitate."