Giò Pomodoro (1930-2002) - Solvecchio

Giò Pomodoro (Orciano di Pesaro, 1930 – Milano, 2002) a fost unul dintre cei mai importanți sculptori italieni ai perioadei postbelice. După începuturile sale informale din anii ’50, dezvoltă o cercetare personală asupra „semnului”, tensiunii formelor și raportului dintre materie, spațiu și vid. Lucrează cu bronz, marmură, piatră, polistiren și realizează de asemenea bijuterii, medalii și mari opere monumentale publice.

Participă de mai multe ori la Bienala de la Veneția și la Documenta de la Kassel, obținând în 1959 Premiul întâi pentru Sculptură la Bienala Tinerilor de la Paris. Expune în muzee și galerii internaționale importante, printre care Marlborough Gallery din New York, Tate Gallery din Londra și Guggenheim Museum. Celebru este ciclul *Tensiuni*, *Soli*, *Contacte*, *Arce* și operele urbane monumentale precum *Sole pentru Galileo Galilei* din Florența și *Sole Aerospazio* din Torino.

Cercetarea sa îmbină rigoarea geometrică, energia plastică și interesul pentru poezie, arhitectură și știință, făcându-l o figură centrală a sculpturii abstracte italiene din secolul XX. În 2002 primește „Premiul pentru întreaga activitate în Sculptură Contemporană” din partea International Sculpture Center din Washington, primul italian care a obținut acest recunoaștere.