Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul - Lithographic Print

Litoografie de Joan Miró (*)
Această lucrare reproduce una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A te vorbi singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editat de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizat pe hârtie vellum din bumbac 100% de înaltă gramaj.
Semnat pe placă.
Ștampilă a editurii și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000 ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată încadrată sau expusă, fiind păstrată întotdeauna într-un dosar profesional de artă, de aceea se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulatată cu grijă și ambalată într-un pachet din carton plat, întărit. Expedierea va fi înregistrată cu număr de urmărire.

Expedierea va mai includo o asigurare completă pentru valoarea finală a lucrării, cu rambursare integrală în caz de pierdere sau daună, fără costuri pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și, mai târziu, New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va constitui contrapunctul față de agitația intelectuală din Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai vremii sale. Acolo a avut ocazia să-l cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care tot îl visase. Acolo s-a axat pe lucrul în sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina față de peisajul Mont-roig întâi și apoi cea a Mallorca-ului vor fi determinante în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor constitui fundalul pentru unele dintre cercetările sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neadherentă la niciun curent determinat. Încărcăt cu formele și manifestările publice, este prin gestul plastic în care Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor de spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au viu inteligența inventivă a versurilor aleatorii ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva exprimării părinților săi, care doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală care trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii veinte împreună cu poeții suprarealani și cu cei mai creativi artiști ai epocii sale. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii cincizeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert proiecta atelierul pe care întotdeauna îl visase. Acolo s-a concentrat pe lucrul în sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig mai întâi și apoi în cel al Mallorca va fi determinant în opere sale. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor constitui fundalul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neafiliată la niciun curent determinat. Conținutul în forme și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își demonstrează rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va purta să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au viu elanul inventiv al versurilor aleatorii ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, dintre care 49 în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.