Bernard Martinez - Ordo ab Chao - 1979-1995

Ordo ab Chao. Reviză a Consiliului Suprem din Franța, Ritele Scoțian Vechi și Acceptat, sub direcția de publicare a lui Bernard Martinez

34 de numere, de la nr. 2 (iarna 1979-1980) la nr. 31 (primul semestru 1995) (nr. 11 apare în 4 exemplare, lipsesc nr. 12, 13, 23). Unele numere mai au în plus un fascicul despre „Activitățile jurisdicției” și există un index separat al subiectelor și autorilor pentru numerele 1-30.

Ordo ab Chao — motto latin al Ritei Scoțiene Vechi și Acceptate, însemnând „Ordinul se naște din Haos” — este revista oficială a Consiliului Suprem din Franța. Revista este consacrată doctrinei, istoriei și practicii înalelor grade masonice în cadrul REAA, din a cărei organul de reflecție și transmitere către membri exclusiv ai obedienței o reprezintă. Notița de la BnF, redactată după nr. 24 (semestrul al doilea 1991), notează că revista este inaccesibilă în mod comunicabil sub termenul de reținere de cincizeci de ani, ceea ce confirmă caracterul său rezervat unui public initiat.

Consiliul Suprem din Franța a fost fondat la Paris la 20 octombrie 1804 de către Alexandre-François-Auguste contele de Grasse-Tilly, membru al Consiliului Suprem din Charleston, al doilea Consiliu Suprem din lume după cel fondat în 1801 în Carolina de Sud. Ritele Scoțiene Vechi și Acceptate este un rit masonic fondat în 1801 la Charleston, pe baza Constituțiilor Mari din 1786 atribuite lui Frederic al II-lea al Prusiei; este alcătuit din 33 de grade și este practicat în cadrul a două organisme complementare: o obediență masonică care reunește lojile din primele trei grade, și o jurisdicție a înalelor grade condusă de un Consiliu Suprem, care regrupează atelierele de la 4 la 33 de grad. Consiliul Suprem din Franța, ai cărui sediu era stabilit pe strada de la Puteaux în Paris în timpul publicării numărului reunite aici, este autoritatea masonică suverană a REAA în Franța, responsabilă de transmiterea și interpretarea ritualurilor înalelor grade. Bernard Martinez, director de publicație menționat în nota BnF, a fost una dintre figurile conducătoare ale obedienței în perioada acoperită de această colecție.

Revista se prezintă cu copertă moale în format in-8° de 21 cm, broșată, cu o paginare variabilă în funcție de numere și teme tratate; unele numere duble sau tematice ating o sută de pagini. Coperta, sobră și fără ilustrații în afară de titlu și emblema vulturului bicéphalo al REAA, reflectă discreția caracteristică a publicațiilor interne ale obediențelor masonice, concepute să circule între membri fără a atrage atenția publicului neinițiat. Întregul de 34 de numere reunite aici constituie o colecție cu o coerență și o completitudine excepționale, acoperind aproape întreaga producție a revistei în primele două decenii ale existenței sale.