René Magritte (1898-1967) - Décalcomanie





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 135696 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
René Magritte, Décalcomanie, lithografie în ediție limitată pe vellum BFK Rives, Belgia (2000–2010), 44 × 30 cm, placă semnată și tiraj de 300 de copii, temă suprarealistă de cultură pop.
Descriere de la vânzător
René Magritte (1898-1967), după - semnat manual în creion de dl. Charly Herscovici, Președinte al Fundației MAGRITTE
Hârtie gravată pe hârtie vellum BFK Rives.
Numerotat / 300 de exemplare, semnat în tiraj
Gravură realizată sub controlul Succession Magritte, autentificat prin sigiliu olog, Succession, semnat pe podea stângă a plăcii și de mână în creion de dl. Charly Herscovici, Președinte al Fundației MAGRITTE (cu inițială pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 44x30 cm.
René Magritte, celebrul suprarealist belgian, a creat mai multe lucrări fascinante care se joacă cu temele ferestrelor, sferelor și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964 „Le Tombeau des Lutteurs” (Situl luptătorilor), deși este adesea denumit pur și simplu prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale izbitoare, aproape arhetipale.
În această lucrare captivantă, o fereastră funcționează ca o ramă pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior obișnuit, privitorul este confrontat cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o piatră sau o planetă, care pare să fie suspendat direct în afara geamului. Această sferă nu stă pe nimic; pur și simplu plutește în mijlocul câmpului vizual. Deasupra și în jurul acestui orb enigmatic, norii stilizați umplu cerul, redați cu calitatea precisă, dar totodată dreamlike, caracteristică lui Magritte.
Interacțiunea acestor elemente creează un sentiment de familiaritate și de o stranie profundă. Fereastra, de obicei un portal către realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera general tulburătoare fiind parte din această amplă scenă bizară. Magritte folosește magistral aceste teme comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să-și confirme ce este real, ce este imaginat și însăși natura reprezentării.
René Magritte (1898-1967), după - semnat manual în creion de dl. Charly Herscovici, Președinte al Fundației MAGRITTE
Hârtie gravată pe hârtie vellum BFK Rives.
Numerotat / 300 de exemplare, semnat în tiraj
Gravură realizată sub controlul Succession Magritte, autentificat prin sigiliu olog, Succession, semnat pe podea stângă a plăcii și de mână în creion de dl. Charly Herscovici, Președinte al Fundației MAGRITTE (cu inițială pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 44x30 cm.
René Magritte, celebrul suprarealist belgian, a creat mai multe lucrări fascinante care se joacă cu temele ferestrelor, sferelor și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964 „Le Tombeau des Lutteurs” (Situl luptătorilor), deși este adesea denumit pur și simplu prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale izbitoare, aproape arhetipale.
În această lucrare captivantă, o fereastră funcționează ca o ramă pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior obișnuit, privitorul este confrontat cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o piatră sau o planetă, care pare să fie suspendat direct în afara geamului. Această sferă nu stă pe nimic; pur și simplu plutește în mijlocul câmpului vizual. Deasupra și în jurul acestui orb enigmatic, norii stilizați umplu cerul, redați cu calitatea precisă, dar totodată dreamlike, caracteristică lui Magritte.
Interacțiunea acestor elemente creează un sentiment de familiaritate și de o stranie profundă. Fereastra, de obicei un portal către realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera general tulburătoare fiind parte din această amplă scenă bizară. Magritte folosește magistral aceste teme comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să-și confirme ce este real, ce este imaginat și însăși natura reprezentării.

