Claude Manoukian (1936) - Lot de 2 lithographies: Les champs

Claude MANOUKIAN (1936- ) - Lot de 2 litografii: Câmpurile

2 litografii pe hârtie velin de dimensiunea 50 x 65 cm.
Operele sunt justificate și semnate cu creionul de către artist.

Operele sunt în stare bună, neîncadrate niciodată.

Asigurăm o ambalare meticuloasă, urmărire internațională, asigurare și expediții express pentru toate livrările noastre.

Claude MANOUKIAN este un pictor născut în 1936. "Există momente de cotitură în viața unui pictor care se explică greu, fără a spune decât că, brusc, o pictură bună devine o pictură de excepție. Se întâmplă precum un fulger, sau precum Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii. Se poate spune, de asemenea, mai modest, că se întâmplă precum transformarea lui Van Gogh care, dintr-un desenator modest, a devenit un geniu al artei. Claude MANOUKIAN tocmai a trecut acest pas de excepție ce îl poartă de la un bun pictor pe care l-a fost la un artist a cărui operă își găsește semnele proprii. Cărturuit, deja tablourile sale purtau amprenta sa, prin folosirea culorilor care semnau autorul său. Ca Odilon Redon, Claude MANOUKIAN știe să îmbine foarte bine tonuri care, manipulate într-un mod nepregătit, ar deveni disonante, în timp ce, prin el, ele nu fac decât să magnifice strălucirea lor. Dar acum, părăsind figurativul riguros, Claude MANOUKIAN descompune și recompune formele, și integrează în opera sa o dimensiune suplimentară. Este cu îndrăzneală, dar cu certitudinea tehnicianului, că interpretează contururile, le îmbină unele în altele. Pornind uneori de la un parcurs explorat prea superficial de Picasso, Claude MANOUKIAN va introduce un alt tip de forme, devenind un nou poem sub pensula sa. La fel de diferiți cum pot fi Racine, Corneille sau Victor Hugo de Verlaine sau de Rimbaud, deși toți scriu în versuri, Claude MANOUKIAN va flirt cu alte modalități de pictură și va extrage din ele expresii noi. Exaltarea culorilor, care zboară peste realitatea pe care o integrează în memoria tabloului, dar fără să-i fie sclav, el compune pentru artă și prin artă nu se folosește de real ca suport, ca o stare primitivă pe care o dezvoltă. Privirea a ceea ce vede este doar reflexia devenirii. Își folosește memoria ca fir conductor, dar poate în el își compune copilul rezultat din simțurile vederii și din starea sa de spirit, apoi îl înscrie pe pânza. Așa cum un nou-născut nu seamănă niciodată pe deplin cu unul dintre părinții săi, această pânză pe care o pictează își va găsi sursa în adâncul unuia dintre elementele sale, care uneori poate domina, dar va rămâne întotdeauna oarecum sub influența celuilalt. Fiecare pânză va fi drumul către desăvârșirea unui întreg și expresia unei estetici care diferențiază fiecare operă, în timp ce păstrează un sens comun pe care îl numim stil." Christian GERMAK