Rafael Jutglat Pujol (1889-1961) - Retrato

Semnat de artist la partea inferioară

Starea generală a operei este bună

Se prezintă înrămată opera

Dimensiuni operă: 30 cm înălțime x 23 cm lățime

Dimensiuni ramă: 32 cm înălțime x 25 cm lățime

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

RAFAEL JUTGLAR PUJOL (Badalona, 1889 - Barcelona, 1961)

Rafael Jutglar Pujol se naște în Badalona la 11 octombrie 1889 și moare în Barcelona în anul 1961. A urmat studii la o Școală de Arte și Meserii din Barcelona, unde se va naște pasiunea pentru desen și pictură, care în cele din urmă va reprezenta cea mai mare parte a activității sale profesionale.

Fiind foarte tânăr, a plecat în Cuba cu fratele său Miguel. Acolo a lucrat ca desenator proiectant, pe lângă faptul că a realizat critică de artă în prestigiosul „Diario de la Marina” din Havana. Între activitățile sale din acea țară merită menționat că a colaborat la lucrările Palatului Prezidențial, Cazinoul Spaniol din Havana, monumentul lui Maceo și Centrul Asturiano. Este adevărat că atât el, cât și fratele său au avut relații foarte bune în Cuba la nivel oficial.

Întors în Spania, a lucrat în Badalona la Compania Catalană de Produse Chimice, ca desenator din februarie până în iulie 1918. În acea perioadă se mută la Sabiñánigo, intrând în EIASA ca draughtsman (delineant). În această companie va rămâne două perioade întrerupte de o ședere în Huesca, anume: în compania menționată din iulie 1918 până în aprilie 1921, și din ianuarie 1925 până în noiembrie 1927, intervalul 1921-1925 în Huesca. Din septembrie 1926 până în noiembrie 1927 a fost transferat la Panticosa. La EIASA a realizat lucrări legate de construcția cascadei de apă și a clădirilor. Din șederea sa în Huesca știm că a lucrat la Comandamentul Militar al lucrărilor.

În 1927 părăsește EIASA și până în 1930 va lucra la Sabiñánigo ca Proiectant și Antreprenor. Poate că aceasta este perioada care ne interesează cel mai mult, în măsura în care a lăsat să se observe amprenta sa personală. În acești trei ani va realiza mai multe lucrări: Casa LACOMA (cea veche) din Podul Sardas, care a fost prima pe care a făcut-o, Casa lui ROSENDO BIESCAS, încă în picioare unde se află „Almacenes Arrudi”, Casa ABADIAS (sau VINATERO), deja dispărută, unde astăzi se află „El Barato”, Casa HISPANO TENSINA, de asemenea dispărută, Casa LAGUARTA în care a locuit și din care încă se văd urme vizibile. Dar, fără îndoială, cea mai reprezentativă lucrare a sa a fost construcția Bisericii Cristo Rei. În 1929 se încheia construcția acestei biserici (ani mai târziu a fost remodelată), sfințită în ziua de 5 mai de către Înaltul Părinte Episcop Don Juan Villar Sanz; iar cum nu se putea altfel, originalul siglei parohiale a fost făcut exact de Rafael Jutglar.

În 1930, terminată casa lui Rosendo Biescas, a rămas cu contractul pentru a construi drumul Sabiñánigo-sat la gară, deși nu a reușit să-l termine din cauza falimentului.

Dar activitatea lui în Sabiñánigo nu s-a limitat doar la construcții; lui Rafael Jutglar i-au rămas timp și pentru desen și pictură (unele dintre lucrările din expoziție sunt din perioada Sabiñánigo), pentru a realiza coperți de programe de sărbători, antete de scrisori, facturi, logo-uri diverse etc. Chiar și oamenii cei mai în vârstă își aduc aminte că picta panglicile cursei de panglici pentru Sărbători. A ajuns chiar să predea Desen în Casa VICTOR, unde a locuit și el o vreme. Într-adevăr s-a integrat pe deplin în societatea sabiñaniguense și se amintește de jovialitatea și simpatiea lui, precum și de câteva anecdote la bordul mașinii sale de tip „torpedo”.

Din stilul său s-ar putea sublinia că a fost influențat de curentul modernist din primul sfert de secol. Intrarea stilului modernist în arhitectura aragonasă a fost un fenomen relativ târziu și strâns legat de răspândirea modernismului catalan, în special cu „stilul floral”. Deși a fost un mișcare în esență urbană, Jutglar l-a aplicat în Sabiñánigo într-un mod personal atât în arhitectură, cât și în arte grafice: forme florale și vegetale, jocuri de linii curbate și drepte, figuri alegorice etc.

Rafael Jutglar a părăsit Sabiñánigo în 1931 și a locuit în Barcelona până la moarte în 1961. Zilele acelea treizeci au trăit dedicat în întregime lumii desenului și picturii, lăsând în urma o operă enormă, din care în această Expoziție se arată o mică parte. Despre activitatea lui picturală în acea perioadă, pot fi evidențiate două Expoziții: una în 1949 cu Desene în Sala Caralt din Barcelona, cu o critică bună, și alta în 1953 la Casa de Cultură din San Sadurní de Noia.

După treizeci de ani de la moartea sa și șaizeci de la plecarea din orașul nostru, „Amigos de Serrablo” a „recuperat” acest om care și-a lăsat amprenta în scurta istorie a Sabiñánigo-ului industrial. Rafael Jutglar, cu siguranță, va fi mai bine cunoscut în Sabiñánigo începând cu această Expoziție.