Rafael Jutglat Pujol (1889-1961) - Retrato

Semnătura artistului în partea inferioară

Starea generală a operei este bună

Lucrarea este înrămată

Dimensiuni lucrare: 30 cm înălțime x 23 cm lățime

Dimensiuni ramă: 32 cm înălțime x 25 cm lățime

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

RAFAEL JUTGLAR PUJOL (Badalona, 1889 - Barcelona, 1961)

Rafael Jutglar Pujol se naște în Badalona la 11 octombrie 1889 și moare la Barcelona în anul 1961. A urmat studii la o Școală de Arte și Meserii din Barcelona, unde se va naște pasiunea pentru desen și pictură, care, în cele din urmă, va reprezenta cea mai mare parte a activității sale profesionale.

Fiind foarte tânăr, a plecat în Cuba cu fratele său Miguel. Acolo a lucrat ca desenator-proiectant, pe lângă faptul că a scris critică de Artă în renumita „Diario de la Marina” din Havana. Printre activitățile sale din acea țară se numără colaborarea la lucrările Palatului Prezidențial, la Casinoul Spaniol din Havana, la monumentul lui Maceo și la Centrul Asturiano. Drept urmare, atât el, cât și fratele său au avut relații bune la nivel oficial în Cuba.

Întors în Spania, a lucrat în Badalona la Compania Catalană de Produse Chimice, ca desenator din februarie până în iulie 1918. În acea perioadă se mută la Sabiñánigo, încadrându-se la EIASA ca delineant. La această firmă va rămâne două perioade întrerupte de o ședere în Huesca, și anume: în firma menționată din iulie 1918 până în aprilie 1921, și din ianuarie 1925 până în noiembrie 1927, intervalul 1921–1925 în Huesca. Din septembrie 1926 până în noiembrie 1927 a fost transferat la Panticosa. La EIASA a efectuat lucrări legate de construcția de cascade de apă și de clădiri. Din șederea sa în Huesca se știe că a lucrat la Comandancia Militar de obras.

În 1927 părăsește EIASA și până în 1930 va lucra în Sabiñánigo ca Proiectant și Contractant. Poate că această perioadă este cea mai interesantă pentru noi, întrucât a lăsat amprenta sa personală. În acești trei ani va realiza mai multe lucrări: Casa LACOMA (cea veche) în Podul Sardas, care a fost prima pe care a realizat-o, Casa lui ROSENDO BIESCAS, încă în picioare unde se află „Almacenes Arrudi”, Casa ABADIAS (sau VINATERO), deja dispărută, unde astăzi se află „El Barato”, Casa HISPANO TENSINA, de asemenea dispărută, Casa LAGUARTA în care a locuit și din care mai rămân încă resturi vizibile. Însă, evident, cea mai reprezentativă lucrare a sa a fost construcția Bisericii Cristos Rege. În 1929 se termina construcția acestei biserici (anii mai târziu a fost remodelată), sfințită în ziua de 5 mai de către Înaltul Părinte Episcop Don Juan Villar Sanz; iar după cum nu putea fi altfel, originalul șarpelui parohial l-a făcut tocmai Rafael Jutglar.

În 1930, după finalizarea casei lui Rosendo Biescas, a rămas cu contractul pentru a construi drumul Sabiñánigo-oras către gară, deși nu a reușit să-l termine din cauza falimentului.

Dar activitatea sa în Sabiñánigo nu s-a limitat doar la construcții; lui Rafael Jutglar îi mai rămăsese timp pentru desen și pictură (unele dintre lucrările expoziției provin din perioada Sabiñánigo), pentru a face copertaje pentru programele de sărbători, capetele de scrisori, facturi, diverse logo-uri etc. Chiar și persoanele mai în vârstă își amintesc că picta panglicile în competițiile de sărbători. A ajuns chiar să predea Desenul la Casa VICTOR, unde a locuit ceva vreme. În mod cert s-a integrat pe deplin în societatea sabiñaniguense și se amintește de jovialitatea și simpatie sa, precum și de câteva anecdote la bordul mașinii sale de tip „torpedo”.

Din stilul său am putea sublinia că era influențat de curentul modernist din prima jumătate a secolului. Ieşirea stilului modernist în arhitectura aragoneză a fost un fenomen relativ târziu și strâns legat de difuzarea modernismului catalan, în special cu „stilul floral”. Deși a fost un mișcare în esență urbană, Jutglar l-a aplicat în Sabiñánigo într-un mod personal atât în arhitectură, cât și în arte grafice: forme florale și vegetale, jocuri de linii curbate și drepte, figuri alegorice etc.

Rafael Jutglar a părăsit Sabiñánigo în 1931 și a locuit în Barcelona până la moartea sa în 1961. Treizeci de ani traiți dedicat pe deplin lumii desenului și picturii, lăsând în urma sa o operă extrem de vastă, din care în această expoziție este prezentată o mică parte. Din activitatea sa picturală în această perioadă, pot fi evidențiate două Expoziții: una în 1949 cu Desene în Sala Caralt din Barcelona, cu o critică bună, și alta în 1953 la Casa de Cultură din San Sadurní de Noya.

După treizeci de ani de la moartea sa și șaizeci de ani de la plecarea din orașul nostru, „Amigos de Serrablo” a „recuperat” acest om care a lăsat amprenta în scurta istorie a Sabiñánigo-ului industrial. Rafael Jutglar, cu siguranță, va fi cunoscut mai bine în Sabiñánigo începând de la această expoziție."