Yves Brayer (1907-1990) - Promenade à cheval

Yves Brayer (1907-1990): Promenadă pe cal

Gravură pe hârtie japoneză de format 30 x 38 cm. Formatul cuprului 17 x 22 cm. Semnează în basmul dreapta cu cerneală.

Operă care nu a fost niciodată nobilată în rame, în stare foarte bună.

Asigurăm ambalare meticuloasă, urmărire internațională, asigurare și expediții expres pentru toate livrările noastre.

Biografie:

Pictor martor al epocii sale, Yves Brayer s-a dovedit a fi unul dintre maeștrii Școlii de la Paris. Teatrul, literatura, peizajele Camarguei sau ale Les Baux-de-Provence și călătoriile sale au fost surse de inspirație în mod continuu. Reprezentant al curentului artelor figurative, a fondat „un clasicism sincer”, recunoscut de Academia de Arte Frumoase care îl primește în 1957 ca membru al Institutului. Iată perspectiva Lydiei Harambourg asupra a șaizeci de ani de pictură.

Yves Brayer a făcut parte din pictorii care, între cele două războaie mondiale, au simțit nevoia să se atașeze realității înconjurătoare. Cei care, fără a le ignora, au respins mișcările picturale ale sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea, își doreau să fie mai mult discipolii lui Vuillard și Bonnard, precum grupul Realității poetice, sau admiratori ai Courbet, cum ar fi mișcarea Forțele Noi. Deși Brayer a rămas mereu independent, avea printre prietenii săi pe Francis Gruber, care a fost impetusul Nouului Realism francez din anii 1950, iar Bernard Buffet urma să devină un exemplu strălucitor.

Yves Brayer s-a născut la Versailles în 1907, dar cea mai mare parte a copilăriei sale s-a desfășurat la Bourges. La sosirea la Paris în 1924, a urmat căile academiilor din Montparnasse, apoi cea a École des Beaux-Arts. Încă tânăr, își arată personalitatea iar cei în vârstă dintre profesori, ca Jean-Louis Forain, îl încurajează. În timpul studiilor, expune la Salonul de Toamnă și la Salonul Independenților. În 1927 o bursă de călătorie de stat îi permite să plece în Spania unde întâlnirea cu maeștrii muzeului Prado va avea o influență decisivă asupra operei sale viitoare. După un sejur în Maroc, datorat unui premiu creat de Mareleșul Lyautey, obține Premiul Mare al Romei în 1930. Întâi își regretă Spania, apoi se lasă purtat de bogăția vieții italiene din anii 1930.

La întoarcerea la Paris în 1934, își strânge recolta într-o amplă expoziție la Galeria Charpentier, faubourg Saint-Honoré, unde publicul descoperă autenticitatea acestui pictor de șaptesprezece ani cu temperament puternic și origianl.

Paris rămâne portul său de refugiu, iar după ce a trăit în cartierul Panthéon, se stabilește, din 1935, pe rue Monsieur le Prince, în al șaptelea arondisment. În diferite perioade, pictează în Paris, deocamdată și în timpul studenției, între anii 1926 și 1929. Demobilizat la Montauban, se stabilește la Cordes-sur-Ciél în Tarn în 1940. Un muzeu va fi dedicat lui în cea mai frumoasă sală a primăriei încă din 1960. În 1942 se întoarce în capitală unde Jacques Rouché îl însărcinează să își imagineze primele machete de decoruri și costume pentru un balet la Opéra de Paris. Aici rămâne în timpul ocupației și pictează orașul înzăpezit, apoi orașul eliberat.

Anul 1945 marchează o nouă etapă în opera sa. În Provence își dă seama că există alte armonii decât cele ale arhitecturii create de om, cele ale naturii pure și sălbatice și este curând fascinat de diversitatea Alpilles și pliseurile lor calcaroase, apoi de întinderile Camarguei populate cu cai albi și tauri negri. Își stabilește în curând în Provence câteva luni în fiecare an.

După perioada sa neagră spaniolă, apoi ocre și roșu italian, își diversifică paleta introducând verzi, galbenuri palide și câteva albastre. Puternic atras de peisajele mediteraneene, se întoarce să lucreze în Spania și Italia, dar Provence și Camargue vor rămâne locurile sale de predilecție până la sfârșitul vieții.

Întreprinde diverse călătorii în Mexic, Egipt, Iran, Grecia, Rusia, Statele Unite și Japonia. Înfățișând repede lumina și ritmurile acestor țări, aduce numeroase desene și acuarele.

Gustul său pentru grafism îl determine să aplice natural această tehnică de gravură în cupru și litografie; astfel realizează numeroase gravuri și ilustrează cărți cu tiraj limitat, cu texte de Blaise Cendrars, Henry de Montherlant, Baudelaire, Paul Claudel, Jean Giono, Frédéric Mistral etc.

Yves Brayer este, de asemenea, autorul decorelor murale, al cartonelor de tapiserii, al machetelor de decoruri și costumes pentru Théatre-Français, precum și pentru operele din Paris, Amsterdam, Nisa, Lyon, Toulouse, Bordeaux sau Avignon.

Expozițiile sale particulare au făcut operele sale familiare într-o mulțime de țări: mai întâi la Paris, apoi în Franța, în Europa și în Statele Unite. Biblioteca Națională prezintă în 1977 „Yves Brayer, Gravatorul” pentru a marca cea de-a șaptezeci de ani, iar Muzeul Poștal îi dedică o expoziție a operelor sale la apariția timbrului care i-a fost dedicat în 1978. În cele din urmă, MUZEUL YVES BRAYER este inaugurat în septembrie 1991 la Les Baux-de-Provence.

Este prezent în diferite muzee și în numeroase colecții atât în Franța cât și peste hotare. A fost profesor la Academia La Grande Chaumière timp de cincizeci de ani, președinte al Salonului de Toamnă timp de cinci ani și, în calitate de membru al Academiei de Arte Frumoase, conservator al Muzeului Marmottan din Paris timp de peste unsprezece ani.

(Sursă www.yvesbrayer.com)