Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul - lithographic licensed print 2004 - COA

Litografia de Joan Miró (*)

Această lucrare redă una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A vorbi singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Publicată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum din bumbac de înalt gramaj.
Semnată pe placa de imprimare.
Ștampilă a editurii și a Descendenței Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000 ex.
- stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată încadrată sau expusă, și a fost întotdeauna păstrată într-un dosar profesional de artă, astfel încât se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulatată cu grijă și ambalată într-un pachet din carton plat, întărit. Expedierea va fi certificată cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare completă pentru valoarea finală a lucrării, rambursare integrală în caz de pierdere sau deteriorare, fără costuri pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauvi și cubiștii. Peisajele sale emoționale, cele care l-au format ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va reprezenta contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai epocii sale. Acolo a avut ocazia să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul despre care întotdeauna a visat. Acolo s-a concentrat pe lucrările de sculptură și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcinile în peisajul Mont-roig mai întâi și în cel din Mallorca apoi vor fi determinant în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor deveni fundalul unora dintre cercetările sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neasociată la niciun curent determinat. Încărcat în forme și manifestări publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebelia și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce să creeze un limbaj unic și extrem de personal, situându-l ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile luminoase, spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatorii ale lui Tzara.
Editura originală a fost asigurată de Maeght Editeur și constă în 72 de litografii originale de Miró, dintre care 49 în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.