Claude Manoukian (1936) - Promenade en campagne

Claude Manoukian (1936- ) - Plimbare în țară

Litografie pe hârtie japon cu o dimensiune de 37,5 x 53 cm.
Opera este numerotată și semnată în creion de către artist.

Lucrarea se află în stare bună, nefiind niciodată înrămată.

Asigurăm o ambalare meticuloasă, urmărire internațională, asigurare și expediții rapide pentru toate livrările noastre.

Numerotarea poate diferi de fotografii.

Claude MANOUKIAN este un artist plastic născut în 1936. „Există răscrături în viața unui pictor care se explică greu, dacă nu cât se poate de limpede: dintr-o dată o pictură bună devine o pictură de excepție. Se întâmplă ca un trăsnet, sau ca Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii. Se poate spune, de asemenea, mai modest, că se întâmplă ca transformarea lui Van Gogh care, dintr-un simplu desenator, a devenit un geniu al artei. Claude MANOUKIAN tocmai a pășit peste acest prag de excepție care îl duce de la un bun pictor la un artist a cărui operă își regăsește propriile semne. Desigur, deja tablourile sale purtau amprenta sa, prin folosirea de culori care semnau autorul său. La fel ca Odilon Redon, Claude MANOUKIAN știe foarte bine să îmbine nuanțe care, manipurate incomod, ar deveni disonante, în timp ce la el ele doar magnifica strălucirea lor. Însă acum, părăsind figurativitatea riguroasă, Claude MANOUKIAN descompune și recompilează formele și integrează în opera sa o dimensiune suplimentară. Este cu îndrăzneală, dar cu certitudinea tehnicianului, că interpretează contururile, le înșiră una în alta. Plecând uneori de la o direcție explorată prea superficial de Picasso, Claude MANOUKIAN va introduce un alt tip de forme, devenit noua poezie sub pensula sa. Mai diferite decât Racine, Corneille sau Victor Hugo pot fi de Verlaine sau de Rimbaud, deși toți scriu în versuri, Claude MANOUKIAN va flirtat cu alte moduri de pictură și va extrage din ele expresii noi. Exaltarea culorilor, o suprapunere peste realitate pe care o integrează în memoria tabloului, dar fără a fi sclavul ei, el compune pentru artă și prin artă, folosind realul doar ca suport, ca stare primitivă pe care o dezvoltă. Privirea a ceea ce vede nu este decât oglindirea devenirii. El își folosește memoria ca fir conductoriu, dar compune în el copilul său născut din simțurile vederii sale, și din dispoziția sa, apoi îl înscrie pe pânza sa. Asemenea unui nou-născut care nu este niciodată pe deplin asemănător cu unul dintre părinți, această pânză pe care o pictează își va găsi sursa în adâncul unuia dintre elementele sale, care uneori poate domina, desigur, dar care va rămâne întotdeauna parțial sub influența celuilalt. Fiecare pânză va fi drumul către împlinirea unui întreg și expresia unei estetici care diferențiază fiecare operă, păstrând în același timp un sens comun pe care îl numim stil." Christian GERMAK