Carmelo Candiano (XX) - Iris

După studiile superioare, urmează un curs de sculptură la institutul de artă din Siracusa. În 1972 se mută la Florența, unde se înscrie la Academia de Belle Arte. În 1973 la Academia din Veneția, frecventează cursurile lui Alberto Viani. Aici, rămâne opt ani, lucrând pentru teatru cu un grup de prieteni. În 1980, întors definitiv în Sicilia, în Scicli, găsește un climat cultural, deosebit de viu, datorită aportului numeroșilor artiști care au dat naștere Mișcării Vitaliano Brancati și „Il Giornale di Scicli”. Îl reprezintă prietenia cu Piero Guccione, Sonia Alvarez, Franco Sarnari, toți pictori cu care stabilesc un dialog și un schimb artistic bogat și stimulant.
În acești ani începe să expună primele sculpturi și desene. În 1981 particip la o expoziție colectivă la Palermo împreună cu Alvarez, Guccione, Polizzi, Sarnari, iar în 1982 este prima expoziție personală la Biblioteca Municipală din Scicli.
Anii Optzeci se succed plini de expoziții la Ragusa, Roma, Donnalucata. În 1987 sunt invitat de Vittorio Sgarbi la expoziția „Natura mortă în arta italiană a secolului XX” la Castelul Estense din Mesola (Ferrara) și, în 1990, tot la invitația lui Sgarbi, particip la Premiul Suzara.
După o importantă expoziție personală la Galeria Basile din Palermo în 1991, în 1992 trăiește un moment important atât în viața personală – îl cunoaște pe Enza, actuala soție, cât și din punct de vedere profesional: realizez o importantă expoziție personală sub patronajul Comune di Bologna la Villa Aldrovandi Mazzacorati; la Galeria Il Narciso din Roma, însă, sunt expuse desenele și sculpturile. Această grafică imprimată cu tehnica „digital-calcografie” prin care se face o primă probă în digital și apoi altele în calcografie, pentru a conferi operei o senzație tactilă.