Deanna Durbin - Casetă, Photo

Fotografie prețioasă dedicată de către celebra actriță și cântăreață DIANA DURBIN și Casete cu cele mai bune dintre cântecele ei. Ea se află pe calea starurilor în Hollywood.

Deanna Durbin (Winnipeg, Manitoba, Canada, 4 decembrie 1921 - Paris, Franța, 17 aprilie 2013)[1] a fost o actriță și cântăreață canadiană care a cunoscut o faimă mare în adolescentă, în musicaluri și comedii de la Hollywood. A activat între 1936 și 1948, specializându-se în roluri de ingenuă la care adăuga o voce frumoasă de sopránă ușoară.[2]

Biografie
Edna Mae Durbin, numele ei adevărat, s-a născut la 4 decembrie 1921 în Grace Hospital din Winnipeg (Canada) din părinți britanici, cu care s-a mutat în California în copilărie. A fost „descoperită” de Metro-Goldwyn-Mayer prin intermediul unui concurs școlar de canto în Los Angeles, unde familia ei se mutase, cu scopul de a realiza o „biopic” despre operista Ernestine Schumann-Heink, dar în cele din urmă a debutat în cinema într-un scurtmetraj al studiourilor în care a coprotagonizat-o o altă adolescentă cu o carieră la fel de fulgurantă, Judy Garland, „Concierto al aire libre” (Every Sunday). Ambele aveau în jur de 15 ani.[3] Cu roluri de tânără în producții dulci, pe gustul epocii, a câștigat o popularitate uriașă și a reușit să salveze Studiourile Universal de la faliment prin filme precum Reina la vreo paisprezece ani sau Mentirosilla (Mad About Music).

Durbin a rămas legată de Universal pe întreaga sa carieră, care s-a întins pe mai mult de douăzeci de titluri, aducându-i faimă și în afara Statelor Unite. Atât Winston Churchill, cât și Benito Mussolini se numărau printre admiratorii ei, iar celebra Anna Frank avea o fotografie a ei atârnată pe peretele ascunzătorii în care încerca să scape de naziști.

În 1938 a primit, împreună cu Mickey Rooney, un Premiu Oscar pentru tineret, special pentru „contribuția semnificativă la aducerea pe ecran a spiritului și personificării tinereții”. La 25 de ani, era a doua femeie cel mai bine plătită din Hollywood, după Bette Davis, iar clubul ei de fani era cel mai numeros în anii patruzeci. În 1945 a filmat și a fost prezentă în distribuția peliculei Doamna trenului, regizată de cineastul francez Charles David, care avea să devină al treilea său soț.[2] Ultimul său film a fost For the Love of Mary, de Frederick De Cordova, în 1948.[3]

La 28 de ani s-a retras de pe platouri, după ce s-a căsătorit cu regizorul francez Charles David, cu care a avut al doilea fiu, și a dispărut din viața publică. „Nu putea să mai fie mereu mica domnișoară Fixit care se arunca în cântec», a declarat atunci. S-a retras cu familia ei, copiii, nepoții și strănepoții, în localitatea franceză Neauphle-le-Château, lângă Paris. Zile în șir a respins toate oferte pentru a reveni în cinema. Vocea ei de sopránă a fost descrisă adesea ca „frumoasă și naturală”, iar versiunea ei a ariei „Un bel di vedremo” din opera Madama Butterfly a fost un succes comercial. Popularitatea ei a dus la crearea unor păpuși cu imaginea ei, iar primul ei sărut pe ecran a fost un eveniment de presă foarte comentat în acea perioadă."