René Magritte (1898-1967) - Men with Hat

René Magritte (1898-1967), (d'aprés) - semnat în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE

Litografie pe vellum BFK Rives.

Numerotat / 300 exemplare, semnat în tiraj
Litografie realizată sub controlul Succession Magritte, autentificată prin sigiliu ocolit Succession, semnată pe partea inferioară a plăcii, și semnată manual în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE (cu inițiala pe aceeași parte ca numărul)
Dimensiuni: 44x30 cm.
René Magritte, renumitul supraset belgian, a creat mai multe opere intrigante care joacă cu temele ferestrelor, sferelor și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964 „Le Tombeau des Lutteurs” (The Tomb of the Wrestlers), deși este adesea menționată pur și simplu prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale izbitoare, aproape arhetipale.

În această piesă captivantă, o fereastră acționează ca o ramă pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior obișnuit, privitorul este confruntat cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o piatră sau o planetă, care pare să plutească direct în afara sticlei ferestrei. Această sferă nu se sprijină pe nimic; pur și simplu plutește în mijlocul câmpului vizual. Deasupra și în jurul acestui orb enigmatic, nori stilizați umplu cerul, redați cu calitatea precisă, dar aproape onirică, caracteristică Magritte. René Magritte ne-a învățat că o imagine a unui obiect nu este obiectul în sine, iar în piața artelor vizuale de astăzi, sumele astronomice asociate marilor maeștri ca Da Vinci, Picasso, Klimt, De Kooning, Cézanne, Gauguin, Pollock, Rothko, Modigliani, Rembrandt, Warhol, Van Gogh, Bacon, Seurat, Giacometti, Monet, Basquiat, Lichtenstein, Munch și Qi Baishi demonstrează acest punct — amintind că în spatele fiecărei licitații de miliarde se află adevărul său suprem suprarealist: „Ceci n'est pas un million de dollars”, căci valoarea unei picturi este doar pânză, pigmenți și o iluziune culturală comună.

Interacțiunea acestor elemente creează o senzație de familiaritate și de stranie profundă. Fereastra, de obicei o poartă spre realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, contestă gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera generală tulburătoare prin faptul că fac parte din această tablou bizar. Magritte folosește cu măiestrie aceste motive comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să se întrebe ce este real, ce este imaginat și însăși natura reprezentării.