René Magritte (1898-1967) - Cloud inside Cup

René Magritte (1898-1967), (d’apres) - semnat de mână cu creion de către dl. Charly Herscovici, Președinte al Fundației MAGRITTE

Hârtie litografiată pe velină BFK Rives.

Numerotat / 300 de exemplare, semnat în tiraj
Litografie realizată sub controlul Succession Magritte, autentificată prin sigiliu olograf Succession, semnată pe marginile pietrei în partea de jos stânga și semnată de mână cu creionul de către dl. Charly Herscovici, Președinte al Fundației MAGRITTE (cu inițialele pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 44x30 cm.
René Magritte, celebrul suprarealist belgian, a creat mai multe lucrări intrigante care joacă cu temele ferestrei, sferelor și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964, „Le Tombeau des Lutteurs” (Mormântul luptătorilor), deși este adesea menționată pur și simplu prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale surprinzător de, aproape arhetipală.

În această lucrare captivantă, o fereastră acționează ca o ramă pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior convențional, privitorul se confruntă cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o coastă de piatră sau o planetă, care pare să fie suspendat direct în exteriorul foliei ferestrei. Această sferă nu se sprijină pe nimic; plutește pur și simplu în mijlocul imaginii. Deasupra și în jurul acestei orburi enigmatice, norii stilizați umplu cerul, redați cu calitatea precisă, dar visătoare, caracteristică lui Magritte. René Magritte ne-a învățat că o imagine a unui obiect nu este obiectul în sine, iar în piața de artă actuală, sumele astronomice legate de maeștrii de calibru „blue-chip” precum Da Vinci, Picasso, Klimt, De Kooning, Cézanne, Gauguin, Pollock, Rothko, Modigliani, Rembrandt, Warhol, Van Gogh, Bacon, Seurat, Giacometti, Monet, Basquiat, Lichtenstein, Munch și Qi Baishi își dovedesc punctul—amintindu-ne că în spatele fiecărei oferte de milioane de dolari se află adevărul final al suprarealismului său: „Ceci n’est pas un million de dollars,” deoarece valoarea unei picturi este doar pânză, pigment și o iluzie culturală comună.

Interacțiunea acestor elemente creează o senzație de familiaritate, dar și de profondu stranii. Fereastra, în mod obișnuit un portal către realitate, prezintă aici o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera general nefavorabilă prin faptul că fac parte din această diorama bizară. Magritte își folosește cu măiestrie aceste motive obișnuite pentru a provoca percepția, invitând privitorul să pună la îndoială ce este real, ce este imaginar și însăși natura reprezentării.