Școala Italiană (XVII) - Il giudizio di Paride

Școala italiană a secolului al XVII-lea - Ambitul Veneto-Emilian

„Judecata lui Paris”

- Ulei pe pânză
- Perioadă: 1670-1700
- Ambitul Veneto-Emilian, finalul secolului al XVII-lea
- Măsuri: 77 x 59 cm în ramă veche
- Pânză: 66,5 x 50 cm

SUBIECTUL ȘI ICONOGRAFIA

Scena reprezintă unul dintre cele mai celebre episoade ale mitologiei clasice, Judecata lui Paris, prefața mitologică a războiului troian.
Conform relatării, Paris, prinț troian crescut ca păstor, este însărcinat să stabilească care dintre Io, Minerva și Venus este cea mai frumoasă, atribuindu-i unda de aur. Alegerea va cădea pe Venus, care promite dragostea Elenei.
În pictură, relatarea este condensată într-un grup de patru protagoniști.

Dreapta apare Paris, șezând pe o stâncă și învăluit într-un larg veșmânt roșu. Torzoul gol și poziția înclinată spre zei îi subliniază rolul de judecător.

La centrul-stânga este imediat recognoscibilă Minerva/Atena, caracterizată de coiful înaripat și de sulița lungă. Prezența coifului constituie unul dintre atributele iconografice tradiționale ale zeiței în Judecata lui Paris.
Celelalte două figuri feminine corespund Io/Ioana și Venus. Prea importantă este tânăra în fața, în genunchi, văzută aproape complet din spate, a cărei torsură constituie nucleul formal al compoziției.
Figura feminină izolată în extremitatea stângă, însoțită de un veșmânt deschis, încheie scena conform unei derulări aproape teatrale.
O mică figură apare de asemenea în fundalul drept, integrată în peisajul întunecat.

⸻

ANALIZĂ COMPOSITIVĂ

Construirea scenei este decisiv studiata.
Autorul a dispus protagoniștii într-o succesiune semicirculară care conduce privirea:
Mișcarea culminează în întâlnirea dintre figura în genunchi și Paris.
Foarte eficient este sistemul de diagonale contracompuse: sulița ținută de Minerva urcă spre dreapta, în timp ce corpul femeii în genunchi introduce o diagonala opusă. Paris completează această structură prin masa cromatică puternică a veșmântului roșu.
Figura în genunchi constituie probabil cea mai reușită inovație a operei: spatele luminat, torsura trunchiului și piciorul proiectat diagonal în spațiu produc o adâncime considerabilă.

Nu este vorba așadar despre o compoziție naivă: în spatele imaginii se poate recunoaște o cultură figurativă cultă, hrănită din tradiția manieristă și post-manieristă italiană.

⸻

ANALIZĂ STILISTICĂ

Opera păstrează mai multe elemente moștenite din cultura tardo-manieristă: corpurile feminine alungite, capetele relativ mici, răsuciri artificiale, eleganța pozițiilor și predominanța liniei în fața descrierii naturaliste.
În același timp, puternicul contrast chiaroscuro, consistența sporită a anatomiei și veșmântul roșu al lui Paris introduc elemente deja pe deplin seicene.
În mod deosebit semnificative apar:

* anatomia alungită a figurilor feminine;
* profiluri mici și ascuțite;
* figura în genunchi construită printr-o torsionare complexă;
* Minerva aproape statuară;
* paleta dominată de intonații deschise emergente dintr-un fond foarte închis;
* utilizarea roșului ca principal accent cromatic;
* peisajul redus la o a treia decorativă.

În ansamblu, o cultură figurativă între tardo-manierism și clasicismul seic, mai degrabă decât un limbaj al secolului al XVIII-lea matur.

⸻

AMBIT ATTRIBUTIONAL

Compoziția arată însă legături cu acea vastă cultură picturală dezvoltată în nordul Italiei între sfârșitul secolului al XVI-lea și al XVII-lea, în care au continuat să circule modele manieriste alături de noile soluții classiciste.
Este interesant de amintit cât de răspândit a fost Judecata lui Paris prin picturi, desene și mai ales prin incizii. Unul dintre prototipurile fundamentale a fost incizia lui Marcantonio Raimondi după Rafael, databilă în jurul anului 1513-14, care a avut o uriașă soartă figurativă.
Chiar în secolul al XVII-lea subiectul a rămas deosebit de răspândit: de exemplu, Francesco Albani a realizat o versiune celebră în jurul anilor 1650-60.

RAMĂ:

Ramă: ramă din lemn decorativă, aurită, în stil neoclassic, cu canelură largă netedă și margine interioară decorată cu motiv continuu în relief. Manufactură italiană, sfârșitul XVIII – începutul XIX secol, cu aurire afectată de abraziuni naturale, uzură și mici lacune.

STARE DE CONSERVARE – RAPORT DE CONDIȚIE

Suport:
Opera a fost supusă re-țesutului/întinderii. Pânza apare în prezent suficient de stabilă și tensionată regulat. Cadrul este din lemn, de construcție tradițională, cu traverse verticală centrală.

Suprafața picturală:
Din imaginile disponibile, suprafața pare în linii mari stabilă. Este prezentă o craquelură răspândită, în general coerentă cu vârsta materialului pictural.
Se observă abraziuni și subțieriuni localizate, în special în zonele întunecate și în tranzițiile mai delicate ale incarnatului.
Sunt plauzibile retușuri și completări pittorice derive din restaurări anterioare.
Vopseaua de deasupra pare să prezinte un anumit grad de alterare/oxidare, cu scăderea în contrast și modificarea lizibilității tonurilor mai închise.
Nu detectez din fotografii desprinderi macroscopice sau căderi extinse ale peliculei picturale.

Stare generală
Remarcabilă/bună în raport cu vârsta și intervențiile de conservare suferite.

*** Notă fotografică
Câteva imagini ale operei au fost realizate cu ajutorul iluminării și spoturilor de studio profesionale, pentru a permite o citire mai bună a compoziției, a detaliilor și a materiilor picturale. Această iluminare poate determina ușoare variații în percepția cromatică și în luminozitate față de vizionarea directă a operei. Fotografiile au scopuri exclusiv ilustrative și documentare.

Rama este furnizată gratuită și ca dar odată cu opera, și trebuie să fie considerată un element accesoriu, neavând impact asupra evaluării economice a acestei lucrări. Din cauza fragilității naturale a ramilor vechi și aurite, eventualele daune, desprinderi, rupturi sau lipsuri ale părților ramei survenite în timpul transportului sau expedierii nu pot face obiectul rambursării, despăgiririi sau contestării valorii operei. Împachetarea va fi oricum pregătită cu maximă grijă pentru a asigura, pe cât posibil, un transport sigur.

Expediere asigurată
Perizia Attributivă Expertise

*** Din motive de interes istoric, opera nu poate fi expediată în afara comunității europene / expediere asigurată în coș de lemn