Școala Italiană (XVII) - Il giudizio di Paride






Specializată în picturi și desene ale maeștrilor clasici din secolul XVII, cu experiență în licitații.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 143397 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Il giudizio di Paride, pictură italiană din secolul al XVII-lea, ulei pe pânză, 77 x 59 cm, vândut cu rama.
Descriere de la vânzător
Școlă Italiană din secolul al XVII-lea - Spațiul Veneto-Emilian
“ Judecata lui Paris ”
- Ulei pe pânză
- Perioadă: 1670-1700
- Spațiul veneto-emilian, sfârșit de secolul al XVII-lea
- Măsuri: 77 x 59 cm în ramă veche
- Pânza: 66,5 x 50 cm
SUBIECTUL ȘI ICONOGRAFIA
Scena reprezintă unul dintre episoadele cele mai celebre ale mitologiei clasice, Judecata lui Paris, prefața mitologică a războiului din Troia.
Conform relatării, Paris, prin timp troian crescut ca păstor, este însărcinat să stabilească care dintre Junon, Minerva și Venus este cea mai frumoasă, atribuindu-le apple de aurul. Alegerea va cădea asupra Venusului, care îi promite dragostea Elenei.
În tablou povestirea este condensată într-un grup de patru protagoniști.
În dreapta apare Parisul, șezând pe o stâncă și învăluit într-un larg draperiu roșu. Toracele gol și poziția înclinată către zeițe subliniază rolul său de judecător.
La centru-stânga este imediat recognoscibil Minerva/Atena, caracterizată de coiful plumed și de sulița lungă. Prezența coifului constituie unul dintre atributele iconografice tradiționale ale Zeiței în Judecata lui Paris.
Celelalte două figuri feminine corespund Junon și Venus. Deosebit de importantă este tânăra aplecată în prim-plan, văzută aproape complet din spate, a cărei torsionare constituie nucleul formal al compoziției.
Figura feminină izolată la Extremele stânga, însoțită de un drapaj deschis, încorsetă scena într-o mișcare aproape teatrală.
O mică figură apare de asemenea în fundul drept, încorporată în peisajul întunecat.
⸻
ANALIZĂ COMPOZIȚIONALĂ
Construcția scenei este decisă, clar studiată.
Autorul dispune protagoniștii într-o succesiune semicirculară care conduce privirea:
Mișcarea culminează în întâlnirea dintre figura aplecată în genunchi și Paris.
Sistemul de diagonale contrapposte este foarte eficient: sulița mânuită de Minerva urcă spre dreapta, în timp ce corpul femeii în genunchi introduce o diagonală opusă. Paris completează această structură prin viața cromatică puternică a draperiului roșu.
Figura în genunchi constituie probabil cea mai reușită inovație a operei: spatele luminat, torsionarea trunchiului și piciorul proiectat diagonal în spațiu produc o adâncime considerabilă.
Nu este deci o compoziție naivă: în spatele imaginii se identifică o cultură figurativă aleasă, hrănită din tradiția manieristă și post-manieristă italiană.
⸻
ANALIZĂ STILISTICĂ
Opera păstrează mai multe elemente derivând din cultura picturală a târziei maniereiste: trupuri feminine alungite, capete relativ mici, torsionări artificiale, eleganța pozițiilor și predominanța liniei asupra descrierii naturaliste.
În același timp, contrastul puternic clar-obscur, consistența mai mare a anatomiei și draperia roșie a lui Paris introduc elemente în întregime specifice secolului al XVII-lea.
Particular semnificativ apar:
* anatomia alungită a figurilor feminine;
* profiluri mici și ascuțite;
* figura în genunchi construită printr-o torsionare complexă;
* Minerva aproape statuara;
* paleta dominată de incarnări deschise emergând dintr-un fundal foarte închis;
* folosirea roșului ca principal accent cromatic;
* peisajul redus la o scenă de fundal.
În ansamblu, deci, o cultură figurativă între târda manierismă și clasicismul secolului al XVII-lea, mai mult decât un limbaj secolului al XVIII-lea matur.
⸻
AMBIT ATTRIBUTIV
Compoziția arată însă relații cu acea vastă cultură picturală dezvoltată în nordul Italiei între sfârșitul secolului al XVI-lea și secolul al XVII-lea, în care au continuat să circule modele manieriste alături de noile soluții clasice.
Este interesant de amintit cât de mult a fost răspândită Judecata lui Paris prin picturi, desene și mai ales gravuri. Unul dintre prototipurile fundamentale a fost gravura lui Marcantonio Raimondi după Raffaello, databilă în jurul anilor 1513-14, care a avut o uriașă faimă figurativă.
Chiar în secolul al XVII-lea subiectul a rămas deosebit de răspândit: Francesco Albani, de exemplu, a realizat o versiune celebră în jurul 1650-60.
RAMĂ:
Ramă: ramă din lemn cu profile ornamentale aurite, de inspirație neoclassică, cu o adâncitură lată netedă și margine interioară decorată cu motiv continuu în relief. Producție italiană, sfârșit XVIII – începutul XIX secol, cu aurire afectată de abraziuni naturale, uzură și mici defecțiuni.
STARE DE CONSERVARE – RAPORT DE CONDIȚIE
Suport:
Opera a fost supusă foderării/reînțăririi. Pânza apare în prezent stabilă și tensionată regulat. Șasiul este din lemn, de construcție tradițională, cu traversă centrală verticală.
Suprafața picturală:
Din imagini suprafața apare în general stabilă. Se observă craquelură difuză, în general coerentă cu îmbătrânirea materiilor picturale.
Se observă zgârieturi și subțieriți localizați, în special în zonele întunecate și în tranzițiile mai delicate ale incarnatului.
Este plausibil să existe retușuri și completări picturale provenind din restaurări anterioare.
Vopseaua superficială pare să prezinte un oarecare grad de alterare/oxidare, cu scăderea contrastelor și modificarea lizibilității tonurilor mai închise.
Nu relevă fotografiile desprinderi macroscopice sau căderi extinse ale peliculei picturale.
Stare generală
Discret/bun raportat la vârstă și intervențiile conservatoare suferite.
*** Notă fotografică
Unele fotografii ale operei au fost realizate cu ajutorul iluminării și spoturilor de studio profesionist, pentru a permite o mai bună lizibilitate a compoziției, a detaliilor și a materiei picturale. Această iluminare poate determina ușoare variații în percepția culorilor și în luminozitate față de vizionarea directă a operei. Fotografiile au scopuri exclusiv illustrative și documentare.
Rama este oferită gratuit și cadou cu opera, astfel încât să se considere un element accesoriu, nefiind inclusă în evaluarea economică a picturii. Din cauza fragilității naturale a ramelor vechi și aurite, eventualele daune, desprinderi, rupturi sau pierderi de părți ale ramei produse în timpul transportului sau expediției nu vor putea fi obiectul rambursării, despăgubirii sau contestării referitoare la valoarea operei. Ambalajul va fi oricum pregătit cu maximă grijă pentru a asigura, pe cât posibil, transportul în siguranță.
Expediere asigurată
Expertiză atribuită Attribuită
*** Cu scop de interes istoric opera nu poate fi expediată în afara Comunității Europene / expediere asigurată în coș de lemn
Povestea Vânzătorului
Școlă Italiană din secolul al XVII-lea - Spațiul Veneto-Emilian
“ Judecata lui Paris ”
- Ulei pe pânză
- Perioadă: 1670-1700
- Spațiul veneto-emilian, sfârșit de secolul al XVII-lea
- Măsuri: 77 x 59 cm în ramă veche
- Pânza: 66,5 x 50 cm
SUBIECTUL ȘI ICONOGRAFIA
Scena reprezintă unul dintre episoadele cele mai celebre ale mitologiei clasice, Judecata lui Paris, prefața mitologică a războiului din Troia.
Conform relatării, Paris, prin timp troian crescut ca păstor, este însărcinat să stabilească care dintre Junon, Minerva și Venus este cea mai frumoasă, atribuindu-le apple de aurul. Alegerea va cădea asupra Venusului, care îi promite dragostea Elenei.
În tablou povestirea este condensată într-un grup de patru protagoniști.
În dreapta apare Parisul, șezând pe o stâncă și învăluit într-un larg draperiu roșu. Toracele gol și poziția înclinată către zeițe subliniază rolul său de judecător.
La centru-stânga este imediat recognoscibil Minerva/Atena, caracterizată de coiful plumed și de sulița lungă. Prezența coifului constituie unul dintre atributele iconografice tradiționale ale Zeiței în Judecata lui Paris.
Celelalte două figuri feminine corespund Junon și Venus. Deosebit de importantă este tânăra aplecată în prim-plan, văzută aproape complet din spate, a cărei torsionare constituie nucleul formal al compoziției.
Figura feminină izolată la Extremele stânga, însoțită de un drapaj deschis, încorsetă scena într-o mișcare aproape teatrală.
O mică figură apare de asemenea în fundul drept, încorporată în peisajul întunecat.
⸻
ANALIZĂ COMPOZIȚIONALĂ
Construcția scenei este decisă, clar studiată.
Autorul dispune protagoniștii într-o succesiune semicirculară care conduce privirea:
Mișcarea culminează în întâlnirea dintre figura aplecată în genunchi și Paris.
Sistemul de diagonale contrapposte este foarte eficient: sulița mânuită de Minerva urcă spre dreapta, în timp ce corpul femeii în genunchi introduce o diagonală opusă. Paris completează această structură prin viața cromatică puternică a draperiului roșu.
Figura în genunchi constituie probabil cea mai reușită inovație a operei: spatele luminat, torsionarea trunchiului și piciorul proiectat diagonal în spațiu produc o adâncime considerabilă.
Nu este deci o compoziție naivă: în spatele imaginii se identifică o cultură figurativă aleasă, hrănită din tradiția manieristă și post-manieristă italiană.
⸻
ANALIZĂ STILISTICĂ
Opera păstrează mai multe elemente derivând din cultura picturală a târziei maniereiste: trupuri feminine alungite, capete relativ mici, torsionări artificiale, eleganța pozițiilor și predominanța liniei asupra descrierii naturaliste.
În același timp, contrastul puternic clar-obscur, consistența mai mare a anatomiei și draperia roșie a lui Paris introduc elemente în întregime specifice secolului al XVII-lea.
Particular semnificativ apar:
* anatomia alungită a figurilor feminine;
* profiluri mici și ascuțite;
* figura în genunchi construită printr-o torsionare complexă;
* Minerva aproape statuara;
* paleta dominată de incarnări deschise emergând dintr-un fundal foarte închis;
* folosirea roșului ca principal accent cromatic;
* peisajul redus la o scenă de fundal.
În ansamblu, deci, o cultură figurativă între târda manierismă și clasicismul secolului al XVII-lea, mai mult decât un limbaj secolului al XVIII-lea matur.
⸻
AMBIT ATTRIBUTIV
Compoziția arată însă relații cu acea vastă cultură picturală dezvoltată în nordul Italiei între sfârșitul secolului al XVI-lea și secolul al XVII-lea, în care au continuat să circule modele manieriste alături de noile soluții clasice.
Este interesant de amintit cât de mult a fost răspândită Judecata lui Paris prin picturi, desene și mai ales gravuri. Unul dintre prototipurile fundamentale a fost gravura lui Marcantonio Raimondi după Raffaello, databilă în jurul anilor 1513-14, care a avut o uriașă faimă figurativă.
Chiar în secolul al XVII-lea subiectul a rămas deosebit de răspândit: Francesco Albani, de exemplu, a realizat o versiune celebră în jurul 1650-60.
RAMĂ:
Ramă: ramă din lemn cu profile ornamentale aurite, de inspirație neoclassică, cu o adâncitură lată netedă și margine interioară decorată cu motiv continuu în relief. Producție italiană, sfârșit XVIII – începutul XIX secol, cu aurire afectată de abraziuni naturale, uzură și mici defecțiuni.
STARE DE CONSERVARE – RAPORT DE CONDIȚIE
Suport:
Opera a fost supusă foderării/reînțăririi. Pânza apare în prezent stabilă și tensionată regulat. Șasiul este din lemn, de construcție tradițională, cu traversă centrală verticală.
Suprafața picturală:
Din imagini suprafața apare în general stabilă. Se observă craquelură difuză, în general coerentă cu îmbătrânirea materiilor picturale.
Se observă zgârieturi și subțieriți localizați, în special în zonele întunecate și în tranzițiile mai delicate ale incarnatului.
Este plausibil să existe retușuri și completări picturale provenind din restaurări anterioare.
Vopseaua superficială pare să prezinte un oarecare grad de alterare/oxidare, cu scăderea contrastelor și modificarea lizibilității tonurilor mai închise.
Nu relevă fotografiile desprinderi macroscopice sau căderi extinse ale peliculei picturale.
Stare generală
Discret/bun raportat la vârstă și intervențiile conservatoare suferite.
*** Notă fotografică
Unele fotografii ale operei au fost realizate cu ajutorul iluminării și spoturilor de studio profesionist, pentru a permite o mai bună lizibilitate a compoziției, a detaliilor și a materiei picturale. Această iluminare poate determina ușoare variații în percepția culorilor și în luminozitate față de vizionarea directă a operei. Fotografiile au scopuri exclusiv illustrative și documentare.
Rama este oferită gratuit și cadou cu opera, astfel încât să se considere un element accesoriu, nefiind inclusă în evaluarea economică a picturii. Din cauza fragilității naturale a ramelor vechi și aurite, eventualele daune, desprinderi, rupturi sau pierderi de părți ale ramei produse în timpul transportului sau expediției nu vor putea fi obiectul rambursării, despăgubirii sau contestării referitoare la valoarea operei. Ambalajul va fi oricum pregătit cu maximă grijă pentru a asigura, pe cât posibil, transportul în siguranță.
Expediere asigurată
Expertiză atribuită Attribuită
*** Cu scop de interes istoric opera nu poate fi expediată în afara Comunității Europene / expediere asigurată în coș de lemn
