Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)

Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale poeziei sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.

În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.

În locul cuielor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat în mod normal cu asamblajul, construcția și mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.

Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan, creând o oarecare vibrație vizuală. Dintr-o perspectivă frontală, compoziția apare ordonată și minimalistă; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.

Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.

Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce, în mod normal, servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștitoare, intensă și profund materială.

Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.

Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art. Opera este îmbogățită cu o terracotă din plexiglas. (Note: de fapt "teca" este o casetă/ vitrină; păstrăm sensul.)

Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.

Operele acestui artist contemporan se înscriu în încrucișarea Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural lucrările unor mari nume precum Andy Warhol, Jean-Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, Murakami și Damien Hirst.

Totodată, cercetarea artistică dialoguează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacri și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.

Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.

Acest răspuns artistic face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând în același timp o identitate artistică autonomă.