Lothar Schreyer (1886-1966) - Mutter Erde

Lothar Schreyer: Mutter Erde, 1920

Xilogravură cu guașă pe hârtie, semnată de mână de artist. Coala măsoară 26,5 × 17 cm și este montată pe carton roșu, de 31 × 31 cm.

În stare de conservare impecabilă. Toate detaliile vizibile sunt prezentate în fotografii.

Lucrarea datează din 1920, perioada de apogeu a etapei expresioniste a lui Schreyer, când făcea parte din cercul revistei Der Sturm a lui Herwarth Walden, și cu un an înainte ca Walter Gropius să-l cheme la Bauhaus. În acei ani, Schreyer dezvolta o artă scenică totală, în care cuvântul, sunetul, culoarea, forma și mișcarea urmau să se contopească într-o singură operă. Xilogravura și colorarea manuală ocupau un loc central în acest program. Schreyer le folosea nu ca mijloace de ilustrare, ci ca modalități autonome de a construi o imagine din culoare, formă și semn. Combinația dintre blocul imprimat și guașa aplicată manual face ca fiecare imprimare să fie unică.

Lothar Schreyer (Blasewitz, lângă Dresda, 1886 – Hamburg, 1966) a fost pictor, scriitor și regizor de teatru german și una dintre figurile definitorii ale teatrului expresionist. A studiat mai întâi istoria artei la Heidelberg, apoi dreptul la Berlin și Leipzig, obținându-și doctoratul în 1910. Între 1911 și 1918 a lucrat ca dramaturg și regizor asistent la Deutsches Schauspielhaus din Hamburg. Din 1916 până în 1928 a fost redactor al revistei Der Sturm a lui Herwarth Walden și a predat la școala de artă scenică Sturm până în 1924. În 1918 a fondat, împreună cu Walden, trupa expresionistă Sturm-Bühne și a condus-o până în 1921. În 1921, Walter Gropius l-a numit maestru și director al atelierului de scenografie de la Staatliches Bauhaus din Weimar, unde a predat până în 1923. A lucrat apoi la Berlin, printre altele în funcția de director al școlii de artă Der Weg. Între 1928 și 1932 a fost redactor-șef la Hanseatische Verlagsanstalt din Hamburg. După convertirea la catolicism, în 1933, a scris și sub pseudonimul Angelus Pauper. A continuat să picteze până la moartea sa, în 1966.

Proveniență: Carl Laszlo / Edition Panderma, Basel; Galerie von Bartha, Basel; colecție privată, Basel.