Emilio Isgrò (1937) - Sans Titre

Cei mai experimentați colecționari și cunoscători vor remarca o particularitate incredibil de rară în această operă a maestrului Emilio Isgrò: această nuanță a ștergerii, aceste cuvinte lăsate parțial vizibile doar pentru cei atenți și curioși.

Aceasta este o trăsătură distinctivă a acestei serigrafii, realizată în doar 40 de exemplare, care o face unică în ciclul pictural al maestrului, care de obicei fie șterge cu totul cuvântul, fie îl lasă vizibil; aici însă avem în plus „nuanța ștergerii”.

Prin ștergerile sale, Emilio Isgrò a fost un mare precursor al semnalării devalorizării și decăderii cuvântului, a limbajului, a valorii pe care o au cuvintele — un fenomen pe care îl trăim astăzi mai mult ca oricând.
Maestrul a început să denunțe încă din 1964 ceea ce astăzi este cotidian și palpabil: observăm această lipsă de valoare a cuvântului, înțeles ca mijloc de transmitere a ideilor, care poate lua toate formele, de la dezbaterile televizate și știrile din presa scrisă până la informațiile difuzate de mass-media și la societatea tot mai puțin preocupată de lectură pe care o construim.
Mai puține cuvinte, mai puțină cultură în circulație — dar, dincolo de discuțiile critice despre artă, ce consecințe are acest lucru în societate?
Capacitatea de a raționa — și aș adăuga, capacitatea de a raționa critic și independent — este determinată de cantitatea și calitatea vocabularului pe care îl stăpânește un individ; nu putem gândi dincolo de cuvintele pe care le cunoaștem, așa cum nu putem construi o casă fără toate materialele necesare: cu cât lipsesc mai multe materiale, cu atât casa va fi mai puțin completă, stabilă și realizabilă.
Limitarea cuvintelor limitează și conceptele pe care le putem crea, precum și capacitatea de a le exprima sau de a ne exprima.
Odată înțeles axioma potrivit căreia mai puține cuvinte înseamnă mai puține gânduri, opera lui Isgrò capătă o valoare culturală și artistică foarte mare.
Ascunderea cuvintelor în spatele ștergerii este o modalitate prin care maestrul stârnește curiozitatea privitorului, îndemnându-ne să explorăm ce se află sub cuvânt, să ne imaginăm ce ar fi putut fi acolo, în relație cu ceea ce este lăsat „liber” să fie citit.
Un proces conceptual, de descoperire, de cercetare și de reflecție asupra cuvintelor și a dispunerii lor, aproape ca și cum Isgrò și-ar asuma rolul pedagogic de profesor, dar și de intelectual.
Însă Isgrò nu este doar un „profesor”, ci și un creator de noi reguli sintactice și formale, un autor de povești noi, dar și un satiric atent; maestrul este ceea ce ar trebui să fie un intelectual: un „trezitor al conștiințelor”.
Emilio Isgrò se înscrie, așadar, în istoria artei ca un păstrător al cuvântului și, prin extensie, al culturii — un rol fundamental de care avem tot mai multă nevoie.

Dimensiunile operei sunt de 80 x 60 cm.

Numărul exemplarului din tiraj ar putea să nu corespundă cu cel din fotografie.

Opera provine din Galleria Grafica Manzoni, care eliberează certificatul de autenticitate.