Scuola lombarda (XV) - San Rocco - XL format

Pictor din nordul Italiei, arie lombardă, sfârșitul secolului al XV-lea.

San Rocco

Tempera cu gălbenuș pe lemn, cm 132 × 44

Operă provenind dintr-o colecție muzeală italiană
Secolul al XV-lea, 1450/1480


Tavola îl reprezintă pe San Rocco în întregime, după un model iconografic care a cunoscut o deosebită amploare în nordul Italiei la sfârșitul celui de-al XV-lea secol. Sfântul este reprezentat în veșmintele pelerinului, cu longeta lungă, în timp ce ridică veșmântul la nivelul coapsei pentru a arăta leziunea, principalul atribut legat de protecția sa împotriva ciumei. Răspândirea cultului lui San Rocco și a iconografiei sale în Italia se intensifică tocmai în cursul secolului al XV-lea.

Figura, monumentală în ciuda formatului îngust și puternic vertical al tavolei, ocupă aproape în întregime spațiul pictural. Mantia roșie, veșmântul în nuanțe verde-azurii, marele nimb strălucitor și peisajul schițat sumară în fundal construiesc o compoziție de lectură devoțională imediată. Caracteristice rezultă conturarea pronunțată, descrierea liniară a părului și a bărbei, plisarea simplificată a draperiei și utilizarea câmpurilor cromatice nete.

Acești elemente, împreună cu frontalitatea reprezentării și cu narativa sobriă, se raportează la o cultură figurativă încă profund legată de tradiția tardogotică a nordului Italiei, dar deja aproape de experiențele populare și devoționale dezvoltate între Lombardia și zonele limitrofe la sfârșitul secolului al XV-lea. Pentru comparație de context, sunt documentate în zona lombardă reprezentații renascentiste ale Sfântului Roch care urmează aceleași convenții iconografice ale pelerinului cu toiag și cu leziunea vizibilă.

Deosebit de interesant este suportul din lemn, păstrat în structura sa verticală impunătoare. Cota de verso arată plăci ample cu venele evidente, numeroase urme ale trecerii timpului și o traversă orizontală de consolidare; de asemenea, sunt prezente găuri vechi atribuite atacului xilofag și modificări ulterioare ale sistemului de suspendare. Suprafața picturală prezintă uzuri răspândite, abraziuni, mici lacune și intervenții conservatoare stratificate în timp, fără a compromite însă lizibilitatea deplină a imaginii.

În ceea ce privește formatul și setarea, este plauzibil să se hypotheseze o destinație inițială ecclesială, eventual ca element al unui ansamblu devoțional sau al unei structuri mai complexe; definirea ca o compartimentare a polipticului ar necesita, totuși, o examinare directă a tâmplăriei. Tabla autonome și compartimentele cu Sfântul Rocco sunt totuși bine documentate în producția din nordul Italiei între sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea.

Tavola reprezintă o mărturie semnificativă a picturii devoționale tardomedievale a nordului Italiei, deosebit de sugestivă prin arhaicul limbaj figurativ, prin formatul important și prin conservarea suportului lemnos antic.

CONDITION REPORT

Pictura se prezintă în stare conservativă bună, compatibilă cu epoca și cu vestigiile naturale ale vechirii operei. Suprafața picturală dezvăluie craqueluri răspândite și pronunțate, în special în câmpurile închise, precum și disomogenități fiziologice ale lacului vopsea, abraziuni și urme ale intervențiilor conservatoare anterioare și ale completării picturale.

În ansamblu opera păstrează o bună lizibilitate a imaginii, în special a feței și a mâinilor, menținând caracteristicile materialelor și semnele timpului specifice unui tablou foarte vechi.

~ Notă istorico-colectorală ~

Pentru vechime, iconografie, format și caracter devoțional, acest tablou din secolul al XV-lea reprezentând Sfântul Rocco prezintă caracteristici complet compatibile cu o valorificare în context muzeal, și în special într-un Muzeu Diocesan sau într-o colecție dedicată artei sacre vechi. Nu este vorba doar de un obiect decorativ, ci de o mărturie materială a culturii religioase și figurative a nordului Italiei din secolul al XV-lea, ajunsă până la noi prin peste cinci secole de istorie.

Aducerea unei opere de acest nivel înseamnă, așadar, a ține în grijă un fragment autentic al patrimoniului storico-artistico italian. Raritatea cronologică, prezența suportului din lemn vechi, iconografia imediat recognoscibilă și identitatea istorică puternică sporesc interesul pentru coleționarul specializat.

Din punct de vedere patrimonial, operele vechi de acest tip pot reprezenta, de asemenea, o formă interesantă de diversificare și conservare a valorii pe termen lung, cu condiția să fie achiziționate în condiții coerente cu piața și însoțite de documentație adecvată și studiu științific. Spre deosebire de bunurile reproductibile, o tavolă din secolul al XV-lea este, prin natura ei, un bun unic, finit și irepetabil: valoarea sa inițială rămâne culturală și colecționară, în timp ce o eventuală reevaluare economică viitoare nu poate fi garantată.

*** Notă fotografică
Imaginile fotografice ale operei au fost realizate cu ajutorul iluminării și spoturilor de studio profesionale, menite să permită o mai bună lizibilitate a compoziției, a detaliilor și a materiei picturale. Această iluminare poate genera ușoare variații în percepția cromatică și în luminozitatea față de vizionarea directă a operei. Fotografii au scop exclusiv ilustrativ și documentar.

Expediere asigurată
Expertiză Attributiva

*** Din motive de interes istoric opera nu poate fi expediată în afara Comunității Europene