Ugo Nespolo (1941) - Marilyn

Lucrare de Ugo NESPOLO

tehnică: serigrafie pe placă fibrolemnoasă (lemn de înaltă calitate)

Dimensiuni: 60 x 60 cm (doar lucrarea) și 74 x 74 cm (cu ramă inclusă)

Anul construcției: începutul anilor 2000
Întoarceți doar traducerea.

Ne aflăm, așadar, în fața unui artist important și foarte apreciat și vă propun aici o lucrare ce reprezintă bine stilul său artistic, tehnică serigrafică pe carton de la începutul anilor 2000, bine înrămată ca în fotografie, compoziție de Ugo Nespolo care scoate în evidență chipul lui Marilyn Monroe sub o serie de culori și forme geometrice. Dimensiuni 60 x 60 cm. (doar lucrarea) și 74 x 74 cm. (cu ramă), semnată dreapta jos și numerotată (17 / 99) stânga jos.

Este însoțită de un Certificat de Autenticitate și Proveniență cu fotografie și ștampila corespunzătoare a Galeriei „MorganArte” din Nardò (Lecce / Italia)

Lucrarea va fi expediată în întreaga lume prin intermediul Mail Boxes Etc., comunicându-vă imediat după expediere numărul de urmărire corespunzător, pe care îl puteți folosi pentru a localiza achiziția în orice moment.

O oportunitate de neratat pentru iubitorii de artă de a achiziționa o operă de Ugo Nespolo fără a cheltui mulți bani.

------------------------

Biografie extinsă:

Debutul său pe scena artistică italiană datează din anii 1960, în contextul Pop Art, viitoarea mișcare a artei conceptuale, și al Arte Povera (expoziții la galeria Il Punto a lui Remo Pastori din Torino și la Galleria Schwarz din Milano). Niciodată strict legată de vreo mișcare anume, opera sa a fost imediat caracterizată de o pronunțată tentă ironică și transgresivă și de un simț personal al umorului care avea să rămână mereu o caracteristică distinctivă.

În anii 1970, Nespolo a explorat un al doilea mediu: cinematografia, în special cinematografia experimentală, condusă de artiști. Distribuția sa a inclus prieteni artiști, de la Lucio Fontana la Enrico Baj și Michelangelo Pistoletto. Instituții culturale precum Centrul Georges Pompidou din Paris, Muzeul de Artă Modernă din Philadelphia, Filmoteka Polska din Varșovia și Galleria Civica d'Arte Moderna din Ferrara au dedicat expoziții majore filmelor sale.

Anii 1970 au marcat o perioadă crucială pentru Nespolo: a câștigat Premiul Bolaffi (1974) și a creat Museo (Muzeu) (1975–76), o pictură lungă de zece metri care a marcat începutul unui curent nesfârșit de reinterpretare, deconstrucție și reinventare a artei altora. Lucrarea a fost expusă pentru prima dată în 1976 la Museo Progressivo d'Arte Contemporanea din Livorno. Anii 1970 l-au văzut, de asemenea, începând să experimenteze cu tehnici neobișnuite (broderie, incrustații) și materiale (alabastru, abanos, sidef, fildeș, porțelan, argint).

În această perioadă, s-a născut „Copacul cu pălării”, produs ulterior în serie ca piesă de mobilier. Anii 1980 au marcat inima „perioadei sale americane”: Ugo Nespolo a petrecut o parte din an în State, iar străzile, vitrinele magazinelor și vânzătorii de hamburgeri din New York au devenit centrul picturilor sale. În acești ani, a acumulat experiență și în artele aplicate: Nespolo a rămas fidel motto-ului avangardei istorice de „a aduce arta la viață” și era convins că artistul contemporan trebuie să depășească limitele specificului atribuit de clișeele romantice târzii.

Acest lucru este demonstrat de cele aproximativ cincizeci de postere pe care le-a creat pentru diverse expoziții și evenimente (printre altele, Azzurra, Salonul Auto Internațional de la Torino, Federația Națională de Navigație), calendarul RAI din 1986, decorurile pentru producția americană (Stamford) a operei Turandot de Busoni și melodiile tematice RAI (cum ar fi Indietro Tutta cu Renzo Arbore). În 1986, Genova a sărbătorit cea de-a douăzecea aniversare a activității artistice a lui Nespolo cu expoziția retrospectivă de la Villa Croce, La Bella Insofferta.

În 1990, orașul Milano i-a dedicat o expoziție majoră la Palazzo Reale. În același an au avut loc colaborări artistice prestigioase, inclusiv campania publicitară pentru Campari, decorurile și costumele pentru Don Quijote de Paisiello pentru Teatro dell'Opera din Roma și o expoziție de ceramică - noul interes al lui Nespolo - în cadrul Bienalei Internaționale de Ceramică și Antichități de la Palazzo delle Esposizioni din Faenza.

În 1991, a participat la Festivalul Internațional de Ceramică, Ceramic World Shigaraki, în Japonia. În anul următor, Galleria Borghi & C. din New York a găzduit A Fine Intolerance, o expoziție personală de pictură și ceramică. În 1994, a organizat o expoziție personală de film, promovată de Regiunea Valea Aosta, la Tour Fromage din Aosta.

În anul următor, Nespolo a conceput decoruri și costume pentru L'Elisir d'Amore de Donizetti la Opera din Roma, Opera din Paris, Lausanne, Liège și Metz. Tot în 1995, a prezentat retrospectiva Casa d'Arte Nespolo la Palazzo della Permanente din Milano și expoziția personală Pictura si instalatu la București, curatoriată de Ministerul Culturii din România. În mai 1996, expoziția sa personală Le Stanze dell'Arte a fost deschisă la Promotrice delle Belle Arti din Torino, organizată de Regiunea Piemont.

Câteva luni mai târziu, Ugo Nespolo a preluat funcția de director artistic al lui Richard-Ginori. În aprilie 1997, Muzeul de Arte Frumoase din Valletta, Malta, i-a dedicat o expoziție personală. O expoziție itinerantă în America Latină a început la Buenos Aires (Museo Nacional de Bellas Artes) și a continuat la Cordoba (Centro de Arte Contemporanea de Cordoba, Chateau Carreras), Mendoza (Museo Municipal de Arte Moderno de Mendoza) și Montevideo (Museo Nacional de Artes Visuales).