Joan Miro (1893-1983) - Cop de Poma






Specializat în lucrări pe hârtie și Școala Parisului modern. Fost proprietar de galerie.
| 1,800 € | ||
|---|---|---|
| 1,600 € | ||
| 1,400 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 123253 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Cop de Poma, aguaforte și gofrură, 1962, pe hârtie Arches, semnat la creion și înscris EA ca probă de artist separat de ediția de 30, publicat de Sala Gaspar, Barcelona, în foarte bună stare și însoțit de un certificat de la Miquel Gaspar.
Descriere de la vânzător
Cop de Poma.
Gravură și embosare, 1962, pe hârtie Arches, semnat cu creionul, inscripționat EA (proba artistului), o probă a artistului în afara ediției de 30, publicată de Sala Gaspar, Barcelona, cu margini largi.
Dimensiunea hârtiei: 53 × 37 cm
Dimensiunea imaginii: 30 × 22 cm
Stare foarte bună. Însoțit de un certificat de la Miquel Gaspar.
Referințe: Cramer catalogue no. 78.
Cartea artistului Cop de Poma de Joan Brossa a fost o colaborare între pictorii Joan Miró și Antoni Tàpies, sculptorul Moisès Villèlia, poetul Joan Brossa și compozitorul Josep M. Mestres Quadreny.
Treizeci de exemplare ale acestei opere neobișnuite au fost produse, fiecare numerotată de Miró. Ambalajul constă într-un caz de lemn cu o încuietoare din trestie realizată de Villèlia. În interior se află o carte cu coperți groase din carton, lucrate de Tàpies. Cartea se deschide cu un poem de Brossa, care include atât o descriere a operei, cât și instrucțiuni pentru executarea partiturii. Urmează apoi partitura pentru pian a lui Mestres Quadreny și cinci gravuri de Miró.
Printurile lui Miró i-au dat lui Mestres ideea de a structura lucrarea ca un set de variații. Aceste variații constau în cinci foi care poartă același relief, permițând diferite colorări. Culorile de bază sunt negru și alb, la fel ca și tastele pianului; ocazional, apar mici atingeri de altă culoare.
Prima imprimare are un fundal negru, iar în interpretarea sa muzicală, Mestres solicită volumul maxim al instrumentului; ultima imprimare este albă, iar compozitorul cere ca pasajul final să fie interpretat pianissimo. Semnele colorate din desenele lui Miró sugerează pentru Mestres sunete produse în interiorul pianului însuși.
Joan Miró (1893–1983) a fost un pictor, sculptor și gravor spaniol, născut în Barcelona, și una dintre cele mai influente personalități ale artei din secolul al XX-lea. Asociat cu Surrealismul, a dezvoltat un limbaj vizual extrem de personal, bazat pe forme biomorfe, semne poetice și culori vibrante, inspirate din vise, natură și cultura catalană. Opera sa a urmărit constant libertatea creativă și experimentarea, extinzându-se pe multiple discipline, inclusiv ceramică, gravură și cărți de artist. Miró a obținut recunoaștere internațională și a lăsat un patrimoniu decisiv în arta modernă și contemporană.
Cop de Poma
Aguafuerte și gofrado, 1962, despre Arches, semnat cu creionul, inscripționat Ea, probă de artist în afara ediției de 30, publicată de Sala Gaspar, Barcelona, cu margini ample.
Dimensiunea hârtiei: 53 x 37 cm
Dimensiunea imaginii: 30 x 22 cm
Stare foarte bună. Se atașează certificatul de Miquel Gaspar.
Referințe: catalogul Cramer nr. 78.
Cartea artistului a lui Joan Brossa, „Cop de Poma”, a fost o colaborare între pictorii Joan Miró și Antoni Tàpies, sculptorul Moisès Villèlia, poetul Joan Brossa și compozitorul Josep M. Mestres Quadreny.
Din această lucrare curiosă s-au realizat treizeci de exemplare numerotate de Miró. Ambalajul acesteia este o cutie de lemn cu un închizător din trestii, realizat de Villèlia. În interior se află o carte cu coperți din carton gros, lucrate de Tàpies. Cartea începe cu un poem de Brossa, din care fac parte descrierea operei și indicațiile pentru interpretarea partiturii. Urmează partitura pentru pian de Mestres Quadreny și cinci gravuri de Miró. Gravurile lui Miró îi dau lui Mestres ideea ca lucrarea să fie în formă de variații. Aceste variații sunt bazate pe cinci foi cu același relief, care permit diferite nuanțări. Culorile de bază sunt alb și negru, aceleași cu cele ale tastelor de pian; uneori apar mici pete de altă culoare.
Primul gravură este pe fundal negru, iar Mestres folosește în prezentarea muzicii volumul maxim al instrumentului; ultima gravură este albă, iar compozitorul cere ca ultimul fragment să fie interpretat foarte încet. Petele de culoare din desenele lui Miró îi sugerează lui Mestres sunete create în interiorul pianului.
Cop de Poma.
Gravură și embosare, 1962, pe hârtie Arches, semnat cu creionul, inscripționat EA (proba artistului), o probă a artistului în afara ediției de 30, publicată de Sala Gaspar, Barcelona, cu margini largi.
Dimensiunea hârtiei: 53 × 37 cm
Dimensiunea imaginii: 30 × 22 cm
Stare foarte bună. Însoțit de un certificat de la Miquel Gaspar.
Referințe: Cramer catalogue no. 78.
Cartea artistului Cop de Poma de Joan Brossa a fost o colaborare între pictorii Joan Miró și Antoni Tàpies, sculptorul Moisès Villèlia, poetul Joan Brossa și compozitorul Josep M. Mestres Quadreny.
Treizeci de exemplare ale acestei opere neobișnuite au fost produse, fiecare numerotată de Miró. Ambalajul constă într-un caz de lemn cu o încuietoare din trestie realizată de Villèlia. În interior se află o carte cu coperți groase din carton, lucrate de Tàpies. Cartea se deschide cu un poem de Brossa, care include atât o descriere a operei, cât și instrucțiuni pentru executarea partiturii. Urmează apoi partitura pentru pian a lui Mestres Quadreny și cinci gravuri de Miró.
Printurile lui Miró i-au dat lui Mestres ideea de a structura lucrarea ca un set de variații. Aceste variații constau în cinci foi care poartă același relief, permițând diferite colorări. Culorile de bază sunt negru și alb, la fel ca și tastele pianului; ocazional, apar mici atingeri de altă culoare.
Prima imprimare are un fundal negru, iar în interpretarea sa muzicală, Mestres solicită volumul maxim al instrumentului; ultima imprimare este albă, iar compozitorul cere ca pasajul final să fie interpretat pianissimo. Semnele colorate din desenele lui Miró sugerează pentru Mestres sunete produse în interiorul pianului însuși.
Joan Miró (1893–1983) a fost un pictor, sculptor și gravor spaniol, născut în Barcelona, și una dintre cele mai influente personalități ale artei din secolul al XX-lea. Asociat cu Surrealismul, a dezvoltat un limbaj vizual extrem de personal, bazat pe forme biomorfe, semne poetice și culori vibrante, inspirate din vise, natură și cultura catalană. Opera sa a urmărit constant libertatea creativă și experimentarea, extinzându-se pe multiple discipline, inclusiv ceramică, gravură și cărți de artist. Miró a obținut recunoaștere internațională și a lăsat un patrimoniu decisiv în arta modernă și contemporană.
Cop de Poma
Aguafuerte și gofrado, 1962, despre Arches, semnat cu creionul, inscripționat Ea, probă de artist în afara ediției de 30, publicată de Sala Gaspar, Barcelona, cu margini ample.
Dimensiunea hârtiei: 53 x 37 cm
Dimensiunea imaginii: 30 x 22 cm
Stare foarte bună. Se atașează certificatul de Miquel Gaspar.
Referințe: catalogul Cramer nr. 78.
Cartea artistului a lui Joan Brossa, „Cop de Poma”, a fost o colaborare între pictorii Joan Miró și Antoni Tàpies, sculptorul Moisès Villèlia, poetul Joan Brossa și compozitorul Josep M. Mestres Quadreny.
Din această lucrare curiosă s-au realizat treizeci de exemplare numerotate de Miró. Ambalajul acesteia este o cutie de lemn cu un închizător din trestii, realizat de Villèlia. În interior se află o carte cu coperți din carton gros, lucrate de Tàpies. Cartea începe cu un poem de Brossa, din care fac parte descrierea operei și indicațiile pentru interpretarea partiturii. Urmează partitura pentru pian de Mestres Quadreny și cinci gravuri de Miró. Gravurile lui Miró îi dau lui Mestres ideea ca lucrarea să fie în formă de variații. Aceste variații sunt bazate pe cinci foi cu același relief, care permit diferite nuanțări. Culorile de bază sunt alb și negru, aceleași cu cele ale tastelor de pian; uneori apar mici pete de altă culoare.
Primul gravură este pe fundal negru, iar Mestres folosește în prezentarea muzicii volumul maxim al instrumentului; ultima gravură este albă, iar compozitorul cere ca ultimul fragment să fie interpretat foarte încet. Petele de culoare din desenele lui Miró îi sugerează lui Mestres sunete create în interiorul pianului.
