Ugo Attardi (1923-2006) - Ciò che profondo dorme

Litografie pe hârtie în 8 culori - Operă semnată manual în partea de jos la dreapta și numerotată în partea de jos la stânga - cm 56 x 76 - anul 1990 - Ediție limitată - exemplar care va fi expediat cu certificat de garanție VIII/XXX - fără ramă - stare excelentă - colecție privată - achiziție și proveniență Italia - expediere prin UPS - SDA - TNT - DHL - BRT
Biografia
Născut în Sori, lângă Genova, în 1923, din părinți sicilian, la vârsta de un an se mută cu ei la Palermo, unde regimul fascist îi obligă să se întoarcă, din cauza activității sindicale a tatălui. Fundamentale în parcursul său artistic s-au dovedit sosirea la Roma, în 1945, unde frecventează studio-ul lui Guttuso, iar deja în 1947 intră în miezul dezbaterii artistice participând (împreună cu Accardi, Consagra, Dorazio, Guerrini, Perilli, Sanfilippo și Turcato) la fondarea „Forma 1”, primul grup abstractist italian de după al Doilea Război Mondial. Puțin mai târziu simte însă o impulsionare reînnoită către figurativ, totuși visionar și problematizat, și se îndepărtează definitiv de experiența abstractă, fără a uita totuși unele dintre realizările sale formale: își dă naștere unei poetici personale „clasic-expresioniste”, bazată pe o coexistență dramatică a opozițiilor: frumusețe „clasică” și deformare, gingășie și violență, fizicitate și visare. Din anii cincizeci participă de mai multe ori la Bienala de la Veneția și la Quadriennale di Roma, și ține mari expoziții personale în cele mai importante spații expoziționale italiene. În 1961 aderă la grupul „Il Pro e il Contro”, alături de Calabria, Farulli, Gianquinto, Guccione și Vespignani. Scrie romanul L’erede selvaggio, publicat în 1970, pentru care Obține în 1971 Premiul Viareggio pentru proză. În 1967 inițiază o activitate febrilă de sculptor și apar, după L’Addio Che Guevara din 1968, câteva grupuri din lemn între care L’Arrivo di Pizarro din 1969-71, și bronzuri marcate de o puternică senzualitate. Operele sale sculpturale monumentale sunt amplasate în principalele capitale europene și mondiale. Dintre ele: Il Vascello della Rivoluzione (1988), la Roma, la Palatul Sporturilor; Nelle Americhe, din 1992, la Buenos Aires; celebrul Ulisse, din 1996, la New York; Enea (2004), în portul Valletta (Malta). Marele Cristo din 2002 a intrat în colecțiile Muzeelor Vaticanului. În 2006 artistul primește de la Președintele Carlo Azeglio Ciampi titlul de Mare Ofițer al Republicii, pentru meritele sale artistice și pentru că a știut să răspândească și să valorizeze în întreaga lume geniul și creativitatea italiene. Moare la Roma la 21 iulie 2006.