Yue Minjun (1962) - Smile-ism No. 11

Technique : Serigrafie
Support : Hârtie fine art
Număr: 22/45
Semnătură: Semnat manual
Dimensiuni : 110x90cm
Stare : În stare excelentă

Autentificare : Vândut cu certificat de autenticitate. Imprimat de Hankuk Art Chain Co., Ltd., orașul Gwangju, Coreea și publicat de Art Issue Editions, New York.

Yue Minjun este unul dintre acești artiști care, la cumpăna anilor 1990, au reușit să surprindă ca un seismograf starea psihică a Chinei ce se răsturnă brusc de la comunismul ideologic către capitalismul autoritar, și tocmai această poziție istorică, aproape geologică, explică în egală măsură forța limbajului său și violența variațiilor de cotă. Născut în 1962 în Heilongjiang, format într-o țară încă marcată de Revoluția Culturală, creeping la maturitatea artistică în momentul exact în care China se deschide pieței mondiale, acel moment de dezorientare colectivă în care vechile narațiuni se prăbușesc dar nu există încă un sens nou care să le înlocuiască, și acolo apare acel râs celebru al său, acea grimace repetată la infinit, cu gura căscată, dinți încleștați, ochii strâns pleoștați, adesea interpretat ca o jubilație, deși este, dimpotrivă, o formă de mască, un râs de apărare, o grimace de supraviețuire, aproape o convulsie socială.

Vizual, Yue Minjun este imediat recognoscibil, și este o forță la fel de mult cât o capcană: autoportretele sale multiplicate, acele figuri roz sau roșii, adesea identice, râd în fața vidului, în fața peisajelor goale, decoruri absurde sau citate din istoria artelor occidentale, de Delacroix la Goya, ca și cum subiectul chinez contemporan ar fi proiectat într-un muzeu mondial pe care încă nu-l înțelege. Această repetiție obsesivă reprezintă o modalitate de a spune că individul a devenit o marfă, un clon, un semn, într-o lume în care puterea politică și piața se suprapun. Acesta este exact ceea ce a făcut ca Yue Minjun să fie atât de puternic în anii 1995–2006: el a întruchipat plastic schizofreniei unei întregi societăți.

Ceea ce rămâne profund corect la Yue Minjun, și care explică de ce nu va dispărea, este faptul că râsul său a devenit una dintre cele mai exacte imagini ale modernității chineze: un râs care nu înseamnă bucurie, ci imposibilitatea de a plânge, un râs ca mască socială într-o lume în care individul este prins între propagandă, piață și pierdere de repere.