Emilio Isgrò (1937) - Sans titre

Ceilalți colecționari și cunoscători cu experiență vor observa o particularitate incredibil de rară în această operă a maestrului Emilio Isgrò, și anume această nuanță a ștergerii, aceste cuvinte lăsate parțial vizibile doar pentru cei atenți și curioși.

Acesta este un caracter distinctiv pentru această serigrafie tipărită în doar 40 de exemplare, care o face unică în ciclul pictural al maestrului, care, de obicei, șterge cuvântul în întregime sau îl lasă vizibil, în timp ce aici avem adăugarea „nuanței ștergerii”.

Emilio Isgrò, prin ștergere, a fost un mare precursor al notificării devalorizării și decăderii cuvântului, a limbajului, a valorii pe care cuvintele le dețin, un fenomen pe care trăim astăzi poate mai mult ca niciodată.
Maestrul a început să denunțe în 1964 ceea ce este astăzi zilnic, plauzibil, observăm această lipsă de valoare a cuvântului, înțeles ca obiect purtător de idei, exprimabil în toate formele sale, din dezbaterile televizate, în buletinele tipărite, în difuzarea făcită de mass-media și în societatea tot mai puțin cititoare pe care o creăm.
Mai puține cuvinte, mai puțină cultură în circulație, dar aceasta, dincolo de discursuri critice despre artă, în social ce înseamnă?
Capacitatea de a raționa, și aș adăuga capacitatea de a raționa cu un gând critic și propriu, este dictată de cantitatea și calitatea vocabularului pe care îl deține un individ; nu putem gândi dincolo de cuvintele pe care le cunoaștem, așa cum nu se poate construi o casă fără tot materialul necesar, cu cât lipsește materialul cu atât casa va fi mai puțin completă, stabilă, fezabilă.
Limitând cuvintele, se limitează și conceptele pe care le poate crea cineva și capacitatea de a le exprima sau de a se exprima.
Înțelesul asimului de „mai puține cuvinte înseamnă mai puține gânduri” face ca opera lui Isgrò să aibă o valoare înaltă, la nivel cultural și artistic.
A ascunde cuvintele în spatele ștergerii este o metodă a maestrului de a naște curiozitatea celui care interacționează cu opera, o modă de a ne sfăți să explorăm sub cuvânt, să ne imaginăm ce ar fi putut să se afle în raport cu ceea ce este lăsat să fie citit „liber”.
Un proces conceptual, de descoperire, de anchetă, de reflecție asupra cuvintelor și asupra aranjamentului lor, de parcă Isgrò ar adopta rolul pedagogic al unui profesor, precum și al unui intelectual.
Dar Isgrò nu este doar un „cadru”/„cadru didactic”, este și un creator de noi reguli sintactice și formale, un dezvoltator de povești noi, dar și un satiric atent, maestrul este ceea ce un intelectual ar trebui să fie, un „trezitor al conștiințelor”.
Astfel, Emilio Isgrò se plasează în istoria artei ca un paznic al cuvântului și, prin extensie, al culturii, un rol fundamental de care avem din ce în ce mai multă nevoie.

Dimensiunile operei sunt 80 x 60 cm.

Numărul tirajului s-ar putea să nu corespundă cu numărul fotografiei.

Proveniența operei este din galeria Grafica Manzoni, care emite certificatul de autenticitate.