Olympus PEN-EE / PEN-EE3 | Cameră cu jumătate de cadru

Camere Olympus:

- Olympus PEN-EE groen (SerieNr.: 616761) (Testat(nu cu film); nicio garanție pentru măsurarea luminii) + manual ENG
- Olympus PEN-EE3 negru (SerieNr.: 6283150) (Testat(nu cu film); nicio garanție pentru măsurarea luminii) + manual ENG + capac distanță obiectiv

Fotografiile și descrierea oferă o privire bună asupra stării exterioare a materialului.

******************
Dacă un articol nu a fost testat sau este oferit doar pentru piese/colectare/reparații, riscul este în sarcina cumpărătorului. Articolele din această licitație se vând așa cum sunt. Asta înseamnă că după achiziție nu pot exista rezerve privind funcționarea și/sau aspectul articolelor.
******************

Seria Pen este o familie de camere de jumătare (half-frame) produse de Olympus între 1959 și începutul anilor '80. Sunt camere cu obiectiv fix și vizor. Modelul Pen original a fost introdus în 1959. Proiectat de Maitani Yoshihisa, a fost prima cameră half-frame produsă în Japonia. A fost una dintre cele mai mici camere care utilizau filmul de 35 mm în casete standard 135. Numele provine de la ideea că camera era la fel de portabilă ca un stilou. Conceptul a fost rapid copiat de numeroase alte fabrici japoneze.
Au urmat o serie de modele derivate, dintre care unele au fost mai ușor de utilizat datorită introducerii expunerii automate, cum ar fi Pen EE.
În 1966, venirea Rollei 35, o cameră aproape la fel de compactă care făcea fotografii normale 24×36, a marcat începutul sfârșitului pentru conceptul half-frame. Olympus a continuat însă să producă intrumente mai simple din familia Pen până cel puțin în 1983. S-au vândut 17 milioane de camere Pen half-frame.

Pen E-familia este ușor de recunoscut după fereastra selenium pentru expunerea luminii din jurul obiectivului. Primul model din seria Pen E a fost Pen EE, introdus în 1961. Acest model viza amatorii și avea expunere complet automată și focalizare fixă. Este o adevărată cameră point-and-shoot cu obiectiv de 28mm f/3.5. Existau două subversiuni ale EE. Prima versiune avea un singur timp de expunere de 1/60 s, folosit atât pentru fotografiere cu bliț, cât și fără bliț. Versiunile ulterioare ale EE (și toate derivatele ulterioare) aveau două timpi de expunere: 1/200 s și 1/40 s (în unele surse secundare, în mod eronat menționați ca 1/250 s și 1/30 s; manualele menționează specificațiile corecte). În modul bliț, timpul de expunere era fix la valoarea cea mai lentă, iar în modul fără bliț timpul de expunere se reglează automat în funcție de condițiile de iluminare. Pentru ambele subversiuni ale EE, Diafragma varia între f/3.5 și f/22 iar ISO între 10 și 200. Pen EE putea utiliza filtre de 22,5 mm sau 43,5 mm. Principala diferență dintre EE mai veche și subversiunea mai nouă consta în materialul de acoperire al camerei. Modelul mai vechi utiliza un material asemănător pielii, în timp ce modelul mai nou avea un model cu împletitură (de obicei gri).

Pen EE-S, lansat în 1962, este același model cu obiectiv de 30mm f/2.8 și un inel de focalizare, necesar din cauza diafragmei mai mari. Majoritatea specificațiilor erau similare cu cele ale EE-ului cu două timpi de expunere.

În 1966 camerele au primit o modificare ușoară și au primit numele Pen EE (EL) și Pen EE-S (EL), cu un tambur de înrolare a filmului modificat pentru a facilita încărcarea filmului. EL înseamnă Easy Loading (încărcare facilă). Le poți recunoaște doar după un mic etichete cu textul EL pe partea din față, sau poți deschide camera pentru a vedea tamburul de înrolare. Tambururile de înrolare a filmului mai vechi, non-EL, erau cilindri de plastic grosi, gri.

Pen EE-D, produs între 1967 și 1972, este un model mai scump, cu expunere automată, cadru CdS, obiectiv focalizabil de 32mm f/1.7 și un bliț în sania pentru bliț. Sensibilitățile filmului variau de la 12 la 500 ISO. Camerele EE-D aveau o lentilă mai largă decât cele tipice EE.

Pen EE-2, produs între 1968 și 1977, este practic identic cu Pen EE, cu spate închidere prin balama, neîndepărtabil, o sanie pentru bliț și un meter expune automată. Domeniul sensibilității filmului a fost ajustat pentru emulsii moderne și acum varia între 25 și 400 ISO. Timpii de expunere erau la fel ca la EE: 1/200 și 1/40 s. EE-2 putea utiliza doar filtre mai mari (43,5 mm).

Pen EES-2, produs între 1968 și 1971, este o versiune modernizată a EE-S, cu un spate care nu se poate detașa, sanie pentru bliț, meter expunere automată și un interval ISO adaptat la filmele mai moderne (25-400 ISO).

Pen EE-3, produs între 1973 și 1983, părea să fie exact aceeași cameră, dar beneficia în plus de sistemul Flashmatic. Împreună cu blițul GN14 corespunzător, utilizatorul poate obține o valoare de diafragmă corectată prin reglarea inelului de diafragmă la una dintre distanțele estimate (1–4 m).

Pen EF, lansat în 1981, a fost ultimul model Pen. Această cameră este comparabilă cu Pen EE-2 sau Pen EE-3, dar cu un bliț încorporat mic. Era disponibilă numai în variantă neagră cu litere albe. Timpurile de expunere erau 1/40 și 1/200, iar sensibilitatea filmului varia între 25 și 400 ISO."